Parteneri

Marginalii la anevoioasa cale europeană a R. Moldova

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Marginalii la anevoioasa cale europeană a R. Moldova

imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Interfața. Mi se pare, suprarealist și nu prea, că Republica Moldova are ca interfață un colaj, în continuă mișcare, din două imagini ale subconștientului nostru ex-sovietic. Tehnicile moderne încurajează jocul imaginației, iar amestecul de edecari ai lui Ilya Repin cu șahiști ai lui Ilf și Petrov începe să capete organicitate. Edecarii tac, înghit în sec și trag tare. Maestrul, la fel, joacă tare, jonglând abil cu piesele tablei de șah, asemenea unui fachir, până devin toate pioni. 
Anevoioasa cale, ca temă de studiu și comentarii. Eforturile de integrare europeană a moldovenilor numără mai bine de cincisprezece ani, de aceea analiza profesionistă a procesului de integrare era de mult necesară și apare pe deplin îndreptățită. Astfel, doi politologi notorii, profesori universitari din dreapta Prutului, Sorin Bocancea de la Iași și Radu Crap de la București, au avut inspirata idee de a organiza un volum de comentarii ale evenimentelor produse în ultimii ani, în special din 2014 încoace. Volumul Calea europeană a Republicii Moldova a apărut în aprilie curent, la Editura Adeneum din Iași, sub îngrijire și coordonare academică. Amplă, cartea numără 384 de pagini și include observațiile, analizele comentariile a 38 de autori, întruniți din diverse spații: dreapta, stânga Prutului, Berlin, Bruxelles. Ei se arată interesați de ce se întâmplă în plan politic, geopolitic, social și administrativ în și cu Republica Moldova. Impresionanta diversitate de perspective merită toată atenția celor cărora le pasă cu adevărat de soarta cetățenilor de aici. Întrebarea „Quo vadis Republica Moldova?” a devenit obsedantă, dar răspunsul întârzie să vină, menționează Sven-Joachim Irmer în prefața Un pas pe calea europeană a Republicii Moldova. Lumea mai este în aşteptarea unui răspuns, care ar fi putut fi un „veritabil proiect de țară, conceput pe termen lung și orientat spre ceea ce ar trebui să reprezinte țelul firesc al oricărei acțiuni politice: binele comun al cetățenilor”. 
Autorii prezenți în carte au exersat, adesea cu destulă abilitate, echidistanța, deși anumite doze de parti-pris-uri nu au putut fi evitate. În linii mari, analiștii au stabilit câteva serii de opoziții. Bunăoară, la nivelul general de mișcare a vieții politice, Republica Moldova încă rămâne un spațiu sfâșiat între direcția vestică și cea estică, distribuită fiind pe flancurile a două grupuri de partide. În interior, analizele politice, geopolitice, de etică societală, financiare, economice etc., au scos în față raportul concurențial-antagonist a doi lideri oligarhici, Vlad Filat și Vlad Plahotniuc, colorați în tonuri radicale. Alți autori trasează punți spre un ipotetic viitor politic al unor politicieni în formare, în afirmare, care își caută căile de instalare în avangardă, pe dreapta sau pe stânga eșichierului politic, însoțiți de succese și eșecuri de moment sau de perspectivă.
Cartea se compune din șase părți, concentrate în jurul câtorva nuclee tematice: Repere istorice; Mituri, visuri și ficțiuni de stat; Coordonatele actualei crize politice; Atribute ale statului moldovenesc: artificial, captiv, eșuat, în descompunere; Republica Moldova și Occidentul; Mass-media în și despre Republica Moldova. Deși selecția autorilor, diversitatea punctelor de vedere, a stilurilor este aproape fără cusur, un periplu succint pe cărările analitice ar scoate în evidență câteva texte care mi-au atras atenția în mod deosebit. În Repere istorice, istoricul Sorin Antohi prezintă o narațiune incitantă. În Republicile Meșterului Manole (ce titlu memorabil!) autorul scanează strategiile și instrumentele politice prin care Rusia, începând cu secolul al XVII-lea și până astăzi, a știut să construiască și să mențină capuri de pod în zonele sale de interes. Ideea lui Sorin Antohi cucerește atenția cititorului și pare fără echivoc, dar identificarea „zidăriei” imperiului rus cu efortul Meșterului Manole apare distopică în contextul conotațiilor clasicizate ale mitului. Chiar dacă este un joc intertextual, citându-se unul dintre textele lui Panait Istrati, Republicile Meșterului Manole au astăzi o altă rezonanță, în special pentru basarabeni. Din această parte a cărții se reține și comentariul lui Octavian Țîcu. Harta, un arhetip al mentalului geopolitic, face posibilă corelarea istoriei cu geografia: „Poziționarea istorică, mentală și culturală a românilor este ancorată puternic într-un determinism geografic, care privește Carpații ca fiind axul formativ al națiunii române, Dunărea, Marea Neagră, Nistru și Tisa constituind reperele de referință ale spațiului imaginar în care se regăsește suflarea sa. Din toată această încrengătură geografică, cu impact determinant asupra mentalului colectiv românesc, doar teritoriul dintre Prut și Nistru nu se regăsește acolo, deocamdată”. În Coordonatele actualei crize politice găsim referințe punctuale la criza actuală. Afirmația care deschide eseul lui Armand Goșu este cât se poate de exactă: „De acum încolo, nimic nu va mai fi ca înainte”. Și dacă scriitorul Dumitru Crudu construiește imaginea narativă a personajului Vlad Filat, Armand Goșu o invocă pe cea a lui Vlad Plahotniuc. Se poate întâmpla, prin nebănuite acum răsturnări de situații și evenimente, ca politologul să aibă dreptate, iar „furtul secolului” să aibă un impact de schimbare a mentalităților. Depinde de răspunsul la întrebarea invocată de Radu Crap, „cum să citim criza din RM, ca un sfârșit sau relansare?”.
În partea a IV-a încrucișarea de idei se poartă pe „atributele” statului moldovenesc: artificial, captiv, eșuat, în descompunere. Scriitorul și comentatorul politic Vitalie Ciobanu, bunăoară, întocmește o cât se poate de exactă listă a ghinioanelor Republicii Moldova. Neșansa fatală, crede el, „ar fi să încăpem iarăși sub ruși, să-i fim livrați lui Putin ca un dar nesperat, în situația în care Rusia are atâtea probleme pe cap. Să devenim un avanpost al agresiunii rusești în spatele Ucrainei și în pragul lumii euroatlantice”. Corneliu Ciurea, una dintre vocile recognoscibile în mediile din stânga Prutului, după analiza celor două tabere (a opoziției extraparlamentare și a puterii), anticipează și explică întrucâtva pașii guvernării, mai sperând că o cădere în hău ar putea fi evitată: „Puterea va recurge în continuare la trei tipuri de strategii pentru a reuși să ocolească stâncile Maidanului: va înde­plini „creativ” condițiile partenerilor occidentali fără a scăpa puterea din mâini, va face anumite concesii „societății civile” pentru a-i zdruncina argumentarea fără a recurge la alegeri anticipate, și va promova populismul în relația cu populația, recurgând la majorări de pensii și salarii și diminuări ale tarifelor, fără a fi deocamdată în stare să schimbe radical modelul de dezvoltare din Republica Moldova”. Calea europeană a Republicii Moldova este una dintre cărțile necesare momentului, incluzând un registru de opinii prin care se ia pulsul evenimentelor politice și geopolitice. Ea transmite către clasa politică un mesaj, fără a aștepta răspunsul imediat. Una din mizele ei este ca această clasă politică să-și rectifice strategiile și parcursul social, economic, politic, geopolitic. Să fie oare încă o utopie?
Evenimentul. Lansarea cărții Calea europeană a Republicii Moldova a avut loc la Uniunea Scriitorilor din Moldova, în 18 aprilie curent, fiind moderată de Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii. Prezentarea a făcut parte din șirul evenimentelor preconizate pentru vizita în Republica Moldova a prințului Radu al României, însoțit de personalități importante. Timpul a fost scurt, sala neîncăpătoare, dezbaterile asupra volumului fiind trecute pentru altă dată. Să sperăm!
Aprilie 2016