Parteneri

Julia Wolf: „Pentru mine scrisul este un fel de proces alchimic”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Julia Wolf: „Pentru mine scrisul este un fel de proces alchimic”

articol: 

- Julia Wolf, ai fost recent la Chişinău, în luna martie, în cadrul unui turneu de promovare a romanului tău de debut, „Alles ist jetzt” („Totul este acum”), alături de scriitorul român Bogdan Coşa. Am sesizat mai multe puncte comune în scrisul vostru: preferinţa pentru universul lucrurilor mărunte, relaţiile de familie, gesticulaţia cotidiană. Ce crezi despre această impresie a mea? În orice caz, cu ocazia turneului vostru românesc aţi format o echipă destul de omogenă a doi scriitori apropiaţi ca stil.
- Spre regretul meu, am avut prilejul să citesc doar un singur capitol tradus în germană din romanul lui Bogdan. Nu sunt sigură cât de apropiaţi suntem în scrisul nostru propriu-zis, dar nu sunteţi singura persoană care a comentat despre similarităţile noastre. Pot să afirm cu siguranţă că am avut ocazia să ne cunoaştem destul de bine pe parcursul călătoriei şi că discutând cu Bogdan despre literatură mi-am dat seama că în multe privinţe avem aceleaşi păreri asupra ei, ne plac aceleaşi cărţi şi ne interesează aceleaşi lucruri în literatură. Pentru mine a fost o experienţă minunată faptul de a-l fi cunoscut şi de a fi conversat cu Bogdan.
 
- Ai publicat câteva piese până acum şi înţeleg că unele au şi fost jucate. Cum a fost trecerea de la dramaturgie la proză, ce te-a motivat să încerci un gen literar diferit?
- Am mai scris proză înainte de a face dramaturgie. Consider proza ca fiind nucleul creaţiei mele. Am senzaţia că ştiu mai bine ce fac în proză. În cazul textelor pentru teatru, radio şi film, rămâne întotdeauna faptul că textele respective vor fi adaptate de către regizor în timpul montării. Astfel încât ceea ce am scris nu este produsul final. Cedezi regizorului controlul asupra scrisului tău şi acesta îl transformă în ceva nou. Fapt care îşi are şi avantajele sale, dar ceea ce-mi place cu adevărat sunt cărţile. Îmi place să le scriu şi prefer ca ceea ce am scris să apară tipărit. Cred că tot ce scriu, fie texte pentru radio şi teatru sau proză, se bazează în primul rând pe subiect şi naraţiune, dar în acelaşi timp pun şi un accent important pe limbaj. 
 
- Cum a fost primit romanul tău de debut? Ai avut cronici literare la carte, ai avut întâlniri cu cititorii în Germania? Cum este promovată cartea unui scriitor debutant în ţara ta?
- În Germania, editura se ocupă de promovarea cărţii, contactează mass-media, încearcă să atragă instituţiile literare ca să te invite să realizezi lecturi publice etc. Recenziile la carte au fost foarte bune. Au fost două recenzii care m-au făcut să mă bucur în mod special, fiindcă fiecare dintre acei critici îşi avea propria perspectivă versată asupra romanului „Alles ist jetzt” şi aceştia chiar mi-au lăudat cartea.
M-am întâlnit cu cititorii în cadrul câtorva lecturi publice. Există un aspect, un anumit argument mereu invocat de critică. Unii cititori, în mare parte persoane mai în vârstă decât mine, sunt nemulţumiţi că romanul meu oferă atât de puţină speranţă. Este adevărat, subiectul acestuia nu e foarte optimist. Dar sunt convinsă că literatura nu aduce speranţă prin prezenţa unei soluţii pentru protagonist, sau chiar a unui happy-end, ci mai curând literatura însăşi înseamnă speranţă, prin faptul că cineva a scris această poveste şi, posibil, graţie frumuseţii ei.
 
- Sistemul de burse literare din Germania este foarte dezvoltat. Ai beneficiat şi tu de câteva asemenea sejururi de creaţie. Din experienţa ta, te rog să-mi spui cum se lucrează în cadrul acestor burse, nu te obligă la un fel de cantonament forţat, aştepţi inspiraţia sau îţi impui un anumit ritm de pagini pe zi?
- Într-adevăr, suntem foarte norocoşi să avem un astfel de sistem de granturi în Germania. În timpul burselor, încerc să nu mă suprasolicit, fiindcă acest lucru se poate dovedi contraproductiv – atunci când crezi că dispui de atâta timp într-un spaţiu izolat şi eşti nevoită să scrii un roman de la prima încercare. Procesul scrisului nu funcţionează în acest mod, cel puţin nu în cazul meu. Dar încerc să lucrez în fiecare zi. De obicei, volumul de text şi partea zilei în care scriu variază, dar încerc, pur şi simplu, să mă aşez şi să scriu. Disciplina este foarte importantă, este important să te ţii de text. Însă pentru mine nu e important să produc un anumit volum de pagini pe zi. Am doar nevoie să păstrez mereu legătura cu textul şi uneori o jumătate de pagină sau câteva fraze sunt mai importante decât zece pagini. Am mai învăţat şi că uneori am nevoie de pauze şi sunt zile în care nu pot să scriu. În astfel de momente încerc să nu-mi forţez capacităţile.
 
- Dar cum e să scrii, să trăieşti, într-o mare metropolă cum e Berlinul, cu toate atracţiile sale?
- Greu! Atunci când mă aflu la Berlin, am mari dificultăţi în a mă concentra asupra muncii mele. Acolo am nişte prieteni minunaţi şi ajung să fiu distrasă foarte uşor. Astfel încât, chiar dacă ţin la acest oraş, el nu e un loc prea potrivit pentru a scrie. Berlinul e un spaţiu minunat pentru a trăi, pentru a fi aproape de alţi oameni şi pentru a vedea filme, spectacole de teatru şi expoziţii de artă.
 
- Care sunt temele noii literaturi germane, literatura generaţiei tale? Ce autori germani contemporani îi simţi apropiaţi ca viziune şi stil literar? Şi cine sunt scriitorii afini pentru tine din alte literaturi?
- Nu este o întrebare simplă. Îmi e greu să disting un set de teme specifice sau să-mi definesc generaţia. Inger-Maria Mahlke, bunăoară, este o scriitoare contemporană a cărei creaţie îmi place, ea este de asemenea stabilită la Berlin. Dar sunt mulţi alţi scriitori minunaţi. Doar ca să ofer un alt exemplu, Siri Hustvedt este o scriitoare americană, ale cărei prime romane sunt foarte importante pentru mine. În acest moment o recitesc pe Herta Müller şi sunt din nou copleşită de limbajul său şi de maniera naraţiunii sale. Sunt atâţia autori şi atâtea cărţi care sunt importante pentru mine, iar interesele mele literare variază de asemenea în funcţie de tipul de scriitură asupra căreia lucrez, astfel încât este dificil să dau un răspuns definitiv la această întrebare.
 
- Ce relaţie ai cu socialul, cu politicul? Te interesează dezbaterile politice din Europa şi din lume? De exemplu, criza emigranţilor, atacurile teroriste din Europa (Franţa, Belgia)… Te-ai gândit să aspiri aceste probleme în scrisul tău literar? Te tentează să faci publicistică?
- Deseori am senzaţia că pentru mine scrisul este un fel de proces alchimic. Scriu încet şi îmi revizuiesc deseori textele, stilul meu e foarte concentrat. Îmi ia mult timp ca să găsesc forma potrivită şi să dezvolt un text. Astfel încât îmi este greu să reacţionez la subiectele curente. Nu pot să le includ într-o manieră facilă, ele trebuie să fie prezente în text cu un scop anume, bineînţeles. Şi mă simt inconfortabil să scriu despre evenimente care rămân „proaspete”, am nevoie să mă distanţez de ele.
Însă bineînţeles că sunt o fiinţă socială şi politică şi nu vreau să exclud din creaţia mea literară teme precum cele la care v-aţi referit mai sus. Am doar nevoie să găsesc o modalitate potrivită pentru a le integra. Nu sunt sigură dacă am vocaţia de jurnalist în mine. Nu ştiu dacă m-ar interesa să „mă ţin de adevăr” şi să relatez evenimente. Poate că mă simt mai aproape de poeţi decât de jurnalişti. În schimb, mi-ar plăcea să scriu mai multe note de călătorie.
 
Aprilie 2016
 
Interviu realizat de Vitalie CIOBANU
Traducere: Marcel GHERMAN