Artistul american Juan Atkins, originar din Detroit, este considerat inventatorul muzicii techno. La începutul anilor ’80, a conceput acest gen muzical, după ce a făcut experimente cu sintetizatoare ale corporațiilor japoneze Roland și Korg, fiind inspirat de muzica formației germane Kraftwerk. Juan Atkins a afirmat că a preluat numele de techno de la expresia techno rebels, inclusă în cartea Al treilea val a sociologului american Alvin Toffler. Una din primele piese ale lui Juan Atkins, intitulată Viitorul, conținea următoarele versuri: „Noi informații, noi idei, nu vă fie teamă, viitorul a sosit deja”. Alături de colegii săi de generație, Kevin Saunderson și Derrick May, pe atunci doar niște adolescenți, Juan Atkins a definit din start muzica techno ca o cultură de alternativă. Spre sfârșitul anilor ’80, fenomenul techno a luat amploare și a devenit o mișcare milenaristă neotribală, ce a depășit prin dimensiuni chiar și curentul hippie, lansând o nouă viziune socială ce reprezenta doleanțele tinerilor.
 
„La Jetée”: Coșmarul nuclear
 
Acțiunea din pelicula SF La Jetée, realizată în 1962 de către regizorul francez Chris Marker, se derulează după un război nuclear. Umanitatea se află pe cale de dispariție. În subteranele Parisului, unde au supraviețuit niște rămășițe ale civilizației, se fac experimente pe „cobai” umani, căutându-se cu disperare soluții pentru a supraviețui radiației mortale.
Personajul central, devenit subiectul unor astfel de experimente, este obsedat de o amintire din copilărie, de o scenă ce a avut loc pe terminalul unui aeroport și care este unul dintre puținele lucruri care-i mai motivează existența.
Pelicula La Je­tée impresionează prin tehnica sa neconvențională: a fost filmată în alb-negru, narațiunea este construită dintr-o succesiune de imagini statice. Pe durata sa de doar 30 de minute, filmul formează o structură unitară ce depășește prin coerență și prin forța dramatică multe producții recente.
 
 
Egiptul antic și anii roaring twenties
 
Descoperirile arheologice efectuate de cercetătorii germani în Egipt în cea de a doua jumătate a secolului XIX aveau să inspire ținuta și coafurile așa-numitelor flapper girls din epoca jazzului, care s-a manifestat în Statele Unite în anii ’20 ai secolului XX. Această perioadă a mai fost supranumită roaring twenties (deceniul urlător). A fost și epoca generației pierdute de după Primul Război Mondial, imortalizată de Francis Scott Fitzgerald în romanul Marele Gatsby.