Vi s-a întâmplat măcar o dată ca, navigând pe internet, să vă treziți „plutind în derivă”?
Merită felicitați oamenii care pot spune cu onestitate NU. După cum, dacă luăm în considerare algoritmii și designul marilor site-uri, e de înțeles răspunsul afirmativ al celor cărora nu le e străină experiența de a intra iar și iar online, fără un motiv întemeiat, pierzând neașteptat de multă vreme, deși ar trebui – sau chiar ar prefera – să facă altceva. Buna împărțire a timpului, vigoarea, concentrarea, echilibrul psiho-emoțional, calitatea odihnei, discernământul: iată doar câteva repere pe care le poate destabiliza prezența tot mai acaparantă a rețelei virtuale în viețile noastre. Încât – fără a generaliza – nu ar fi ieșit din comun să observăm că rutina conectării cronice pe Net are un puternic revers în degradarea conexiunilor dintre noi și cu noi înșine.
A aminti aceste aspecte nu înseamnă a susține o poziție împotriva mediului online. Ar fi profund greșit să reducem la daunele sale marea invenție a internetului, care – iată încă un adevăr limpede – a marcat radical parcursul umanității, a relativizat la o scară fără precedent și cu avantaje extraordinare limitele prezenței, ale distanței fizice și mentale, ale memoriei colective. Însă internetul rămâne, totodată, o provocare majoră a civilizației de azi și de mâine, un posibil pericol care poate fi recunoscut la adevărata intensitate și controlat doar dacă îi cunoaștem și resorturile inaparente, insidioase.
În ultimii ani, mai mulți foști angajați importanți ai celor mai influente site-uri din lume au avut răsunătoare luări de atitudine și au demarat proiecte menite să combată adicția cauzată de rețelele de socializare și să pună bazele unor reconfigurări deontologice și tehnice ale funcționării Internetului, în favoarea siguranței și a demnității utilizatorilor. „Cât timp companiile de social media obțin profit de pe urma furiei, confuziei, dependenței și depresiei, bunăstarea noastră și democrația vor continua să fie amenințate” – așa sună, tradus în română, enunțul care ne întâmpină la intrarea pe site-ul Centrului pentru Tehnologie Umană, organizație fondată de Tristan Harris (fost responsabil în etica designului la Google), Aza Raskin (ex-angajat în laboratoarele Mozilla și inventator al scroll-ului infinit) și Randima (Randy) Fernando (fost manager de produse al Nvidia).
Mesajul pe care l-am citat condensează fidel argumentația și narațiunea documentarului The Social Dilemma (Dilema socială), regizat de Jeff Orlowski, după un scenariu pe care acesta l-a scris împreună cu Davis Coombe și Vicky Curtis. Lansat pe Netflix în septembrie 2020, filmul oferă, în cele 94 de minute ale sale, un consistent și tulburător fond pentru o reflecție de stringentă și continuă actualitate la nivel global, precum și de certă relevanță pentru situația fiecărui om care întrebuințează rețeaua cibernetică. O docudramă a cărei difuzare ar fi utilă mai cu seamă în licee și în universități, căci exponenții așa-numitei „Generații Z” sunt o prezență-cheie în datele Dilemei.
Care sunt datele Dilemei? Pentru a schița un răspuns panoramic, pe măsura propunerii deopotrivă ramificate și unitare a narațiunii în discuție, ar fi potrivit să derulăm lent două dintre primele șase minute ale filmului, care concentrează – sub forma unui percutant puzzle de secvențe televizate – nucleele tematice dezvoltate mai departe prin apelul la diverse mărturii, evenimente și explicații date de oameni care au făcut parte la nivel înalt din industria IT sau/și i-au cercetat implicațiile problematice. Așadar: Dezvoltarea continuă a uriașelor companii de tehnologii informaționale, în pofida a numeroase critici de ordin moral și dincolo de obiectivele inițiale, agreabile și inofensive. Studii care demonstrează legături dintre maladiile psihice și rețelele de socializare. Faptul că zeci de milioane de americani sunt dependenți de dispozitive electronice. Modul în care tehnologiile recente le oferă utilizatorilor posibilitatea de a se izola într-un simulacru de spațiu privat. Proliferarea știrilor false și gravele consecințe social-politice ale acestora. Atacurile cibernetice – o nouă formă de agresiune internațională. Numărul ridicat al adolescenților care nu pot renunța la prezența pe site-uri populare și care ajung la chirurg pentru că vor să arate așa cum îi remodelează filtrele unor programe de editare a pozelor. Efectele „capitalismului de supraveghere” (fenomen analizat într-o carte din 2019 de Shoshana Zuboff, profesor la Harvard, una dintre persoanele care participă la documentar). Exploatarea internetului de către grupările politice extremiste, racolarea prozeliților și organizarea violențelor. Manipularea în contextul crizei pandemice.
Ancorarea în extrema actualitate și interogațiile – nelipsite de soluții – referitoare la viitorul coabitării noastre cu inteligența artificială își află o subtilă contrapondere în deschiderea filmului cu o frază dintr-un autor antic: „Niciun lucru măreț nu vine în viața muritorilor neînsoțit de un blestem.” (Sofocle) Or, ilustrarea detaliată a manifestărilor „blestemului” nu face, în definitiv, ca documentarul să propage o viziune pesimistă, panicardă, tehnofobă. Pledoaria esențială din The Social Dilemma ar putea fi exprimată recurgând la o analogie care implică, de asemenea, un reper antic, și pe care au formulat-o în articole de-ale lor profesorul Richard Kern, de la Universitatea California, Berkeley, și jurnalistul francez Xavier de la Porte: Internetul este un pharmakon al începutului de mileniu III, dozajul fiind cel ce determină diferența dintre acțiunea benefică și cea malefică a marii rețele. Dozaj care presupune atât luciditatea individuală (respectarea unor limite clare pentru cantitatea și calitatea timpului petrecut online, oprirea notificărilor de prisos, verificarea surselor de informare ș.a.), cât și normarea legală a domeniului, așa încât să fie sancționate subterfugiile ce transformă internetul într-un aspirator al timpului și atenției utilizatorilor, dar în special să fie garantată securitatea informațiilor noastre personale (piața datelor utilizatorilor, declară Shoshana Zuboff, ar trebui scoasă în afara legii, așa cum această măsură s-a impus în cazul piețelor de organe umane și de sclavi).
Practicând iluzionismul încă din copilărie și făcând două trucuri în cadrul documentarului, Tristan Harris vorbește pasiona(n)t despre modul în care tehnologiile informaționale de ultimă oră acționează asemenea magiei, intervenind în dedesubturi și breșe ale minții umane. Fenomenul își dezvăluie proporțiile copleșitoare în lumina precizării – făcute de Randima (Randy) Fernando – că, din 1960, puterea de procesare computeristică a sporit de un trilion de ori, pe când fiziologia creierului uman nu a evoluat. Nimic șocant în împrejurarea că mintea se poate pomeni prinsă în labirintul World Wide Web aidoma unei mici vietăți într-o pânză de păianjen.
La fel, Harris arată cum social media preia un principiu de funcționare al aparatelor de jocuri de noroc, iar Anna Lembke (doctor în medicină al Universității Stanford și specialist în probleme de adicție) argumentează că rețelele de socializare pot avea impactul unui drog. De altfel, regizorul Jeff Orlowski a mărturisit într-un interviu faptul că una dintre referințele cinematografice încorporate în The Social Dilemma este Requiem for a dream (Recviem pentru un vis). Acest „intertext” constituie un detaliu de finețe care se cuvine remarcat. Ca în epocalul film al lui Darren Aronofsky – despre care, fără să-i punem între paranteze forța estetică, putem afirma că are toate datele pentru a-i convinge pe mulți oameni să nu încerce să se drogheze –, e vorba de secvențe fulgurante ce reprezintă sugestiv efectele consumului unei doze de stupefiant: dilatarea pupilelor, circulația accelerată a substanței prin sânge...
Merită menționat eficientul pandant la planul expozitiv al producției, și anume dimensiunea simili-ficțională, în virtutea căreia The Social Dilemma are caracterul unei docudrame. Viața unei familii americane cu 3 copii – Cassandra, o tânără adultă (Kara Hayward), Ben, un adolescent (Skyler Gisondo) și sora de 11 ani, Isla (Sophia Hammons) – reprezintă obiectul unui fragmentar studiu de caz alcătuit din eșantioane epice aflate într-o conformitate demonstrativă – dar plauzibilă – cu ideile și statisticile vehiculate de profesioniștii care iau cuvântul în film. O vedem de la bun început pe mezină incapabilă să se desprindă imediat de ecranul smartphone-ului, deși este invitată la cină. Urmează masa pe durata căreia telefoanele sunt puse într-un recipient securizat cu temporizator, doar că situația va lua o turnură tragicomică. Inițial, Ben spune sigur că e posibil să stai deconectat oricât vrei, însă îl surprindem nu o dată distras de gadgetul său, ba chiar îl vedem captivat de canale propagandistice și, în sfârșit, prezent acolo unde nu ar fi trebuit să ajungă, împreună cu sora mai mare care, încercând să-l salveze, devine o victimă colaterală.
Cu toate punctele în care ne-am putea delimita de ea, The Social Dilemma este o lecție ce poate să catalizeze și să consolideze schimbări în bine în viața noastră cotidiană, greu de imaginat acum și de-acum încolo în absența internetului și a unei relații echilibrate cu mediul virtual.