Categorii

Parteneri

Fenomenul Karel Gott

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Fenomenul Karel Gott

Pe data de 11 octombrie, în sala Mare a Palatului Žofín din Praga, a avut loc despărţirea publică de Karel Gott. Unii fani au așteptat peste 15 ore să se deschidă palatul. Șirul de oameni, de peste cinci kilometri, ajungea pe malul opus al Vltavei. Doar 30 de secunde de reculegere pentru fiecare în faţa catafalcului. Fuseseră aduse şi patru cărţi de condoleanţe. Lângă sicriu stăteau doi soldaţi ai armatei cehe. Voluntari de la Crucea Roşie le turnau ceai celor care așteptau în rând pe o vreme răcoroasă.
Karel Gott a fost cântăreţ ceh de şlagăre, actor şi pictor. În anii 1965-2019 s-au vândut 50 de milioane de albume cu înregistrările sale, fiind interpretul ceh cu cel mai mare succes. De-a lungul carierei Karel Gott a lansat 293 de albume solo pe scena cehă şi în străinătate, cântând nu numai în cehă, dar şi în germană, engleză, italiană şi rusă. 
A fost cel mai mare cântăreţ ceh, laureat multiplu al Premiului „Privighetoarea de Aur”. Până în anul 2019 a primit 42 de „Privighetori de Aur”. De-a lungul carierei muzicale – de 60 de ani – i s-a spus Vocea de Aur a Pragăi, Karel cel Dumnezeiesc, Maestrul, Sinatra din Est sau Privighetoarea de Aur.
 
* * *
 
Născut la 14 iulie 1939 la Plzeň, Karel Gott a trăit de mic la Praga. Visa să devină pictor, dar nu a fost admis la şcoala de arte, a devenit electromecanic, a început să cânte la recomandarea medicului, pentru a depăşi boala care i-a creat probleme mari toată viaţa.
Prima apariţie pe scenă a fost în 1957. În anul 1962, chiar înainte de a intra la conservator, s-a angajat la Teatrul Semafor, unde s-au format numeroase voci de valoare ale Cehoslovaciei. Cariera a început-o cu Vlasta Průchová – cântăreaţă de jazz aproape uitată – şi a încheiat-o, în duet, cu rapperul german Bushid. În anul 1966, la Lira Bratislavei (care, datorită fotografului „de curte” al formaţiei Beatles, Dežo Hoffman, originar din Bratislava, a devenit singurul festival celebru din Est), i-a auzit vocea managerul firmei vest-germane Polydor, Ossi Drechsler, cel care i-a dat imediat numele artistic „Der Goldene Stimme aus Prag” (Vocea de Aur a Pragăi), catapultându-l pe Karel Gott spre gloria internaţională. De vocea sa de aur au profitat preşedinţii Antonín Novotný, Ludvík Svoboda, Gustáv Husák şi Václav Havel. În schimb, cel pe care l-a sprijinit Gott din proprie iniţiativă a fost Alexander Dubček.
Anii 1958-1980 i-au adus lui Karel Gott mari succese. La 21 august 1968 se afla la Sopot, unde avea să aibă o idilă cu Corina Chiriac… În anul 1977 Karel Gott semnează Anticharta, în acelaşi an înregistrează cântecul „Můj bratr Jan”, dedicat memoriei lui  Jan Palach.
 
1980 - 1989: Epoca de aur
 
Anii ’80 reprezintă perioada de popularitate maximă a lui Gott atât în Cehoslovacia, cât şi în străinătate. E foarte popular şi în Uniunea Sovietică şi în Europa, mai ales în Germania. Îşi îmbogăţeşte repertoriul cu cântece populare şi apare şi în filme. Pe 30 aprilie 1985 obţine cea mai înaltă distincţie acordată pentru merite în domeniul artei, şi anume titlul de Artist Naţional, pentru prima oară acordat unui cântăreţ de muzică uşoară. Karel Gott a obţinut această distincţie pentru reprezentarea Cehoslovaciei în străinătate, dar şi pentru înalte performanţe artistice pe scena autohtonă. În 1989, chiar înaintea Revoluţiei de Catifea, Gott și-a sărbătorit 50 de ani. După aceşti ani își încheie perioada cea mai reuşită, renunţând să mai lupte pentru primul loc în topurile de hituri.
Tot în 1989 i se reproşează şi relaţiile cu regimul comunist. În 1990 vrea să se retragă din viaţa muzicală, organizează un uriaș turneu de adio prin Europa, pentru fanii săi, turneu care se bucură de un succes atât de mare încât se decide să-şi continue cariera.
În 1996 a fost reinstituit concursul „Privighetoarea cehă”, o continuare a „Privighetorii de Aur”, și Karel Gott s-a clasat pe primul loc. Această poziţie şi-a menţinut-o, cu excepţia anilor 1998 şi 2012, până în anul 2016, când a primit a 41-a „privighetoare”. Anii ’90 i-a încheiat cu succes printr-un mare concert în Emiratele Arabe Unite şi în China, apoi la Eurovision, estimându-se că a cântat în faţa a 600 de milioane de spectatori.
La 28 octombrie 2009 Karel Gott a primit Medalia „Pentru merit”, gradul I, înmânată de Preşedintele Republicii Cehe. Pentru promovarea relaţiilor ceho-ruse a primit în aprilie 2011 Medalia comemorativă „Josef Jungmann” și, în iunie al aceluiaşi an, la Moscova, Ordinul „Iuri Gagarin”. Tot în 2011 ocupă locul al III-lea în ancheta Gentleman PRO 2011.
 
În ţara strămoşilor săi
 
Familia lui Gott, provenită din regiunea Sudetă, s-a adaptat la mediul ceh în secolul al XIX-lea, când s-a mutat în zona Plzeň. Prima dată, ca minor, a fost prins la graniţa cu RDG în 1952, de unde voia să fugă în Berlinul de Vest, a doua oară i-a solicitat întoarcerea chiar șeful statului, secretarul general al CC al PCC, Husák, şi Gott s-a întors. Avea trei motive: teama de şantaj, teama că părinții i-ar fi putut fi persecutați şi cariera. De cum a aflat statul cehoslovac, cel „de după august ’68”, că Gott a depăşit termenul de întoarcere din RFG, a luat măsuri de mutare a părinţilor săi din apartament, care li se confisca tuturor emigranţilor, conform legii. Gott mai ştia că Securitatea Statului e la curent cu boala sa, dacă o făcea publică, i-ar fi putut distruge şi cariera germană. Deci, s-a întors nepedepsit, conform înțelegerii: Gott nu va fi silit să cânte cântece politice, dar va fi loial la maximum (aici e vorba de Anticharta, pe care avea s-o semneze la 4 februarie 1977). Pentru aceasta va fi trimis în Vest de câte ori va fi invitat, ca să „facă ouă de aur”. (Onorariile în valută pentru concertele lui le încasa statul cehoslovac, iar Gott primea doar procente în bonuri pentru mărfuri din Vest din magazinele speciale Tuzex.) În perioada de vârf a „normalizării” Husák a declarat la o reuniune a conducerii partidului că Gott e protejat, căci câştigă pentru Cehoslovacia mai multă valută decât un concern mediu de stat. Datorită acestui fapt lui Gott i s-au trecut cu vederea multe (sponsorizarea familiei lui Dubček, propagarea din umbră a culturii hippie – reprezentanţii ei erau pe atunci urmăriţi şi tunşi drept în stradă –, sau cântecul Kam tenkrát šel můj bratr Jan (Unde a dispărut atunci fratele meu Jan), din albumul Romantika, cântec în memoria lui Jan Palach). Unele proiecte, de pildă, invitarea Beatles să concerteze în RSCS, idee cu care Beatles erau de acord, nu i-au ieşit nici lui Gott, fiind interzise de CC.
 
Anticharta
(oficial: Za nové tvůrčí činy ve jménu socialismu a míru / Pentru noi acţiuni creatoare în numele socialismului şi păcii) a fost reacţia conducerii comuniste cehoslovace din anul 1977 şi campania de semnături a unor personalităţi, mai ales din cultură, care criticau declaraţia Chartei 77, alcătuită în mare parte de Vacláv Havel şi Pavel Kohout.
Ziarul Rude právo a publicat la începutul lui ianuarie 1977 un articol care defăima textul Chartei 77, iar la sfârşitul lui ianuarie au fost invitaţi la o adunare generală artiştii naţionali, actori şi alte personalităţi ale vieţii culturale. Actriţa Jiřina Švorcová a citit apelul Comitetelor uniunilor artistice din Cehoslovacia, care îşi exprimau devotamentul faţă de regimul comunist şi „legitimau” urmărirea semnatarilor Chartei 77, făcându-i pe potenţialii aderenți să renunţe să mai susțină Declaraţia Chartei 77. La adunare şi în zilele următoare au semnat Anticharta artişti de renume ai Republicii Socialiste Cehoslovace.
Conform Institutului pentru studiul regimurilor totalitare, apelului i s-au alăturat, în cadrul campaniei, 76 de artişti naţionali, 360 de artişti emeriţi şi peste
7 000 de artişti „obişnuiţi”.