Categorii

Parteneri

Distopii

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Distopii

imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Romanul scriitorului George Orwell Ferma animalelor (Animal Farm, Anglia, 1945) se încheie cu o năucitoare imagine a amestecului și uniformizării: „Douăsprezece voci urlau furioase și toate erau la fel. Ce se petrecuse cu fețele porcilor nu mai era de-acum o dilemă. Ființele de afară își mutau privirile de la porc la om și de la om la porc și din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care”. Scriitorul își publica romanul în anul în care se sfârșea al Doilea Război Mondial. Au trecut de atunci 72 de ani. Suficient timp ca fabula lui George Orwell să înceteze a mai fi atât de actuală, dar ideea se dovedi întru totul utopică. Virusul puterii este atât de molipsitor și atât de puternic, încât rar cine scapă neatins de molimă. Cartea lui G. Orwell dezvăluie mecanismul intern al societăților kakotopice. Închise în propriul lor sistem, ele se mișcă circular, parcurgând revolta împotriva puterii oprimante și antidemocratice; preluarea puterii și munca cu mare zel în folosul comunității; nașterea păturii privilegiate; coruperea și convertirea puterii. După ce animalele din romanul lui George Orwell își alungă stăpânii (oamenii), care se manifestaseră ostil și fără minim respect, ele muncesc cu entuziasm, respectând cu strictețe regulile de aur ale conviețuirii. Dar în scurt timp porcii se proclamă conducători, devenind rapid membri privilegiați ai fermei. De aici încolo căderea comunității devine iminentă. Mesajul romanului este de-a dreptul sceptic: orice fermă ajunge să parcurgă aceste etape, care se reiau cu intermitențe. Un stat poate fi văzut cu ușurință ca o fermă. O fermă de animale sociale. Ar conta oare și în ce măsură și care animale anume se autointitulează conducători?
Romanul lui Iulian Ciocan Iar dimineața vor veni rușii (Iași, Polirom, 2015) conține două istorii. Una îl are drept protagonist pe Marcel Tulbure, un tânăr întors în Basarabia după încheierea studiilor filologice la universitatea din Brașov. Acțiunea are loc prin 1995, cu regresiuni frecvente în biografia personajului. Marcel încearcă cu disperare să-și găsească un serviciu pe potriva formației sale, ceea ce constituie un bun pretext pentru incursiunea naratorului în hățișul realităților sociale și al relațiilor interumane din acele timpuri. Tranziția basarabeană era plină ochi de anarhie morală și valorică. Tânărul intelectual este autorul unui roman, Iar dimineața vor veni rușii, pe care reușește, deși cu dificultate, să-l publice. Prin textul lui Marcel Tulbure scriitorul Iulian Ciocan introduce, în romanul său deja, cea de-a doua linie de subiect. În centrul poveștii se află profesorul universitar, specialist de limba latină, Nicanor Turturică. Romanul este scris în genul literaturii fantastice, întrucât prezintă o istorie de anticipare, acțiunea având loc în anul 2020. În 28 iunie 2020 Transnistria ocupă Republica Moldova. Nicanor Turturică trăiește calvarul vieții sale. Având asupra sa pașaportul românesc, dar cu termenul expirat, este întors înapoi din vamă și, trecând printr-un șir de zguduitoare dezamăgiri, ajunge în unul din subsolurile kgb-ului transnistrean, instalat la Chișinău. Acolo îl abandonează în definitiv și Iulian Ciocan. Romanul scris de Marcel Pulbere face parte din genul literaturii distopice, gen care își asumă și lucrarea omonimă a lui Iulian Ciocan. Narațiuni de anticipație, „romanele” Iar dimineața vor veni rușii reiau subiectul anexării Basarabiei din 28 iunie 1940.
Într-o ipotetică ierarhie a narațiunilor distopice, Povestea de succes a Republicii Moldova (numele adevărat al autorului fiind necunoscut) este o lucrare în proces de scriere. Începută în 2009 ca proză de factură romantică, dezvoltându-se, prin 2011-2012, în două capitole cu promițătoare însemne realiste, Povestea... a luat, mai cu seamă din anul 2014, forma unei narațiuni distopice, complexe, cu o multitudine de ramificări ale liniilor de subiect. Unele dezvoltate pe larg, antrenând detalii dintre cele mai neașteptate, de-a dreptul uluitoare, altele sincopate, asemenea unor sentințe. Scriitura este încărcată, asociindu-se unei narațiunii baroce. Se face uz de instrumente cunoscute, cum ar fi bunăoară punerea în abis, analepsele, metalepsele. Urmărind istoria inclusă în Poveste..., se pot stabili câteva elemente centrale, în jurul cărora gravitează realitatea reprezentată – fapt remarcat de majoritatea naratologilor contemporani – , cu ajutorul unor tehnici și procedee cu totul inedite. La nivelul liniei geopolitice, Povestea... a trecut prin evoluții și involuții, prin incipiente limpeziri și nefericite ambiguizări. Au fost momente în care opțiunea europeană, ca soluție pentru asigurarea succesului Poveștii de succes..., se apropia de zona certitudinilor, iar personajul generic, Republica Moldova, se credea pe terenul unor realități sociale ireversibile. Intrarea însă în acțiune a unui nou personaj, Președintele-igor-dodon, a modificat concepția narativă a Poveștii... Subiectul s-a răsucit brusc, construcția mesajului coerent s-a spart, în centrul acțiunii s-a produs o spectaculoasă busculadă. Contaminarea intertextuală vine din spațiul rusesc. Acolo, la sugestia inspirată a scriitorului Viktor Șenderovici, care cita, la rândul său, unul din basmele lui Al. Pușkin, personajul a fost numit „царь Додон молдавский”. Așadar, Estul apare ca spațiu matricial al Țarului-dodon-de-moldova. La subnivelul narativ al politicii proeuropene dezvoltarea acțiunii este asigurată de perechea de personaje Guvernare-Opoziție. Guvernarea, personaj colectiv, și-a deghizat identitatea în măștile contextului. Tot așa cum Opoziția, formată prin tehnica reflecției în oglindă, mai mult sau mai puțin elitistă, asigură mișcarea dinamică a unor roluri prescrise: decorative, constructive, deconstructive. Intriga se sprijină, în acest moment, pe confruntarea dintre Guvernare (cu tot ce pretinde că este) și Opoziție (cu tot ce crede că reprezintă). În ultima secvență a narațiunii, Guvernarea face eforturi de credibilitate în fața organizațiilor donatoare și a instituțiilor chemate să asigure financiar înaintarea Poveștii... Opoziția acreditează pe toate căile posibile contrariul. Între timp, preocupați de grijile confruntării, protagoniștii ar putea să nici nu observe cum au fost încercuiți de monștrii unei realități non-ficționale. „Douăsprezece voci urlau furioase și toate erau la fel”, Iar dimineață au venit rușii. Povestea de succes a Republicii Moldova este o distopie scrisă din mers, fără ciorne, direct pe epiderma trăitorilor ei.
 
Mai 2017