Parteneri

Dicţionarul greco-slavo-româno-latin la Editura ARC

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Dicţionarul greco-slavo-româno-latin la Editura ARC

Apărut recent la Editura ARC, Dicţionarul greco-slavo-româno-latin, atribuit lui Nicolae Milescu Spătarul, este una dintre cele mai vechi şi mai ample lucrări lexicografice de acest gen. Manuscrisul dicţionarului a fost descoperit de Alexandru Nichitici în 1986 în fondurile Bibliotecii Centrale Ştiinţifice a Academiei de Ştiinţe a Ucrainei. Studiind atent vechea scriere, cercetătorul a ajuns la concluzia că lucrarea a fost elaborată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. În baza particularităţilor pe care le prezenta manuscrisul (structura hârtiei, forma filigranelor, caligrafie, cerneală etc.) şi comparând inscripţiile din text cu autografele cunoscute deja, Al. Nichitici a ajuns la concluzia că autorul dicţionarului este Nicolae Milescu Spătarul.
Manuscrisul a necesitat o vastă muncă de cercetare, de descifrare şi omologare a echivalentelor din cele patru limbi. Registrul dicţionarului cuprinde aproximativ 17 000 de cuvinte greceşti, nu mai puţin de 6 000 de cuvinte slave, ceva mai mult de 24 000 de cuvinte româneşti şi o serie de termeni latini. Scanarea filelor şi transpunerea acestui text complex pe suport electronic a fost un proces destul de solicitant. Transformarea sa în carte cerea însă o consistentă contribuţie financiară, bani pe care nicio instituţie academică sau culturală de la noi nu-i avea. Aşa că lucrarea a aşteptat ani buni şansa sa editorială. Manuscrisul a fost adus la Arc acum doi ani. Colaboratorii instituţiei au elaborat un proiect de editare şi au îna­intat proiectul respectiv pentru concursul anunţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN, România). Un proiect similar a fost înaintat şi pentru concursul anual desfăşurat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Câştigând ambele concursuri, Editura Arc a obţinut astfel sprijinul necesar pentru publicarea dicţionarului.
Volumul proaspăt ieşit de sub tipar are o „constituţie” destul de robustă. Formatul cărţii este supermare (200 x 290), la un volum de 1550 de pagini. În cele mai bune tradiţii ale editării de carte rară, manuscrisul a fost facsimilat, partea stângă a volumului fiind ocupată de imaginile fotografice ale filelor, iar pe partea dreaptă a fost amplasată descifrarea termenilor din fila respectivă. Dicţionarul are un vast aparat critic şi un şir de anexe care înlesnesc orientarea cititorului în conţinutul complex al dicţionarului.
Încă până la apariţie, paternitatea manuscrisului a trezit acute polemici între specialişti. Unii au acceptat ideea că autorul manuscrisului este Nicolae Milescu Spătarul, alţii au contestat vehement această opţiune. Părerile divergente nu au intimidat nicidecum editorii, deoarece toţi specialiştii, indiferent dacă susţineau sau infirmau paternitatea cunoscutului cărturar, pledau neapărat pentru ideea publicării acestei lucrări inedite, argumentând că dicţionarul este de o importanţă majoră pentru istoriografie şi ştiinţa limbii. Descoperitorul manuscrisului şi autorul cercetării, Alexandru Nichitici, absolut convins în deducţiile sale, a insistat însă ca dicţionarul să apară cu numele lui Nicolae Milescu Spătarul pe copertă. Editorii s-au conformat acestei cereri imperative, punând la dispoziţia publicului larg o operă care, bănuim, va trezi dezbateri în rândurile specialiştilor atât despre fondul scrierii, cât şi despre posibilul ei autor.
Oricine ar fi acesta, dicţionarul este important prin conţinutul său. Lucrarea e monumentală ca anvergură şi, se vede de pe acum, e un fenomen lexical, deoarece nu există multe dicţionare cvadrilingve. Cartea nou-apărută s-ar putea să reconfigureze ierarhiile istorice în domeniu şi să modifice cele ştiute de noi până acum în materie de lexicografie veche. Nu sunt deloc de neglijat volumul, calitatea şi amploarea materialului lexical cuprins în acest dicţionar.
Baza o alcătuieşte registrul românesc al lexiconului: pare că manuscrisul a „încapsulat” o epocă (24 000 de cuvinte!), „teleportând” astfel spre mileniul trei un vocabular de o adevărată frumuseţe arhaică. Sunt un şir de „voroave grozave”, „prea cu amăruntul cercate”, scrise „di pi izvod”, „întru necurmată vreme”.
Cel sau cei care au elaborat lexiconul – Al. Nichitici reperează două caligrafii diferite în corpusul scrierii – au avut o predilecţie anume pentru terminologia cărturărească, vocabulele ce ţin de noţiuni precum cuvânt, scriere, scris întâlnindu-se frecvent. Această prezenţă multiplă îi dă posibilitate cercetătorului să presupună că dicţionarul a fost redactat „în primul rând pentru traducerea în româneşte. Această ipoteză este susţinută destul de convingător de faptul că partea românească a dicţionarului a fost realizată pe deplin, pentru cuvintele româneşti alcătuindu-se şi un indice (scară)”. Lexicograful sau lexicografii îşi elaborau deci un instrument personal ce le-ar fi fost util pentru traducerea din diverse limbi. Iată, de exemplu, câteva mostre din câmpul lexical al noţiunilor cuvânt, scriere, scris. Pentru un termen neclar (слово темни) traducătorii găsesc drept echivalente româneşti vocabulele „gâcitoare, cuvânt întunecos”. Pentru cuvântul grec άνωνομάστος, apar termenii „nepovestitu” sau „nenumitu”, care precedă neologicul inefabil, apărut în română mult mai târziu. Cuvântului slav неумилен i se găseşte un termen românesc azi uitat: „necuvântăreţ”. În aceeaşi serie cărturărească pot fi încadrate alte cuvinte şi expresii: carte, scrisoare, slovi, cărtişoară, cărturariu, gramatică, scriitoriu (cu sinonimul logofăt), ducătoriu de scrisori, scrisătură, înscris, condeiu şi multe altele. Substantivul grecesc βιβλίου şi derivatele sale continuă registrul livresc: scriitoriu de cărţi, vistirie de cărţi, vânzătoriu de cărţi, portători de cărţi, casă unde să păzăscu cărţile ş.a.
În registrul românesc al dicţionarului găsim şi o serie de cuvinte pe care azi le concepem drept profund arhaice, dar în epocă erau considerate absolut „normale”. De exemplu, pentru expresia slavă вина несмишена(т) s-a propus formula vin chiar neamestecat, adjectivul chiar însemnând curat, nediluat (de la latinescul clarus). Pentru adjectivul grecesc άπαίδευτος, autorul dicţionarului a selectat două cuvinte, pe atunci sinonime perfecte – neînvăţat, dar şi nepedepsit, calificativ care pe timpuri însemna neînvăţat.
În genere, autorul dicţionarului a folosit pe larg sinonimia în partea românească a lexiconului: pentru un singur termen slav au fost selectate două sau chiar trei corespondenţe româneşti: жьтницуjicniţă, celariu, hambariu; ложа – minciună, folfoteală sau descânteci; la fel scrisoare, carte, răvaş, pentru grecescul έπιστολή.
Dicţionarul cuprinde şi nume proprii geografice sau mitologice: Amazonii; Ofir, nume de loc (ţara biblică cu bogăţii fabuloase despre care scria şi Eminescu); ţara arăpască; Veneţiia; Davir, nume de cetate; prorocul David; Dionis, Dumnezeul beţivilor; Aram, nume de om; Asalisail, nume jidovăscu, ş.a.m.d.
În registrul românesc se fac remarcate şi o serie de neologisme: gramatică, gheometru, stemă, diamantu, eclipsare soarelui ş.a.
Unele îmbinări cuceresc prin ineditul lor arhaic: „în deşert ostenitoriu”, „mă îndoiescu cu firea a crede”, „dulce vorbitoriu”, „toiag de stăpânire” ş.a.
În faza de definitivare a viitoarei cărţi, Editura Arc a mizat pe specialişti interni şi externi, din diverse domenii. Menţionăm contribuţia doctorului în filologie Lucia Ţurcanu, redactorul cărţii, care a supravegheat atent pregătirea manuscrisului pentru tipar, a doctorului habilitat Inga Druţă, director al Centrului de Terminologie, a redactorului Liliana Armaşu, a pictorului Mihai Bacinschi, cel care a dat volumului o impunătoare ţinută grafică, a redactorilor tehnici Mihai Dimitriu şi Sergiu Vlas.
Volumul a fost editat în parteneriat cu Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM) şi cu susţinerea permanentă a preşedintelui acestei asociaţii, dl Sergiu Musteaţă.
Fără îndoială, lucrarea este o piesă unicat în istoria lingvisticii. Sperăm că publicarea lexiconului greco-slavo-româno-latin va stimula cercetarea şi scrierea unor noi studii în domeniul lexicologiei, istoriei şi culturii româneşti.
E. A.