Categorii

Parteneri

Cum respiră femeile

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Cum respiră femeile

imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

 
Punct. Orice am spune despre spectrul politic de pe Bâc, oricare ar fi amplitudinea geopolitică a actualei campanii electorale pentru ocuparea funcției de președinte al Republicii Moldova, oricare vor fi consecințele acestui maraton, spre deosebire de alte exerciții electorale, de această dată defilarea politică s-a diversificat prin memorabile prezențe feminine. Ele au umplut imediat spațiul, creând impresia că sunt majoritare, că în campanie s-au angajat preponderent femei. Este o impresie falsă, firește, chiar dacă politicienii bărbați au dat destule semne că ar conta mai puțin. La momentul când scriu  aceste rânduri, am certitudinea că unii nu mai contează deloc. Bărbații neamului au eliberat scena electoralei rapid (ca) la comandă. În urma negocierilor politice și geopolitice, femeile par să domine politica moldovenească, iar jocul lor devine tot mai spectaculos. Valul le-a ridicat sus de tot. Ar fi un prilej de bucurie? Probabil. Și bucuria n-ar fi proastă, întrucât emanciparea a ajuns, cu bune, cu mai puțin bune, și pe meleagurile noastre. Cu toate acestea, impulsurile de bucurie sau mândrie sunt luate în stăpânire imediat de presimțirea unei noi curse. Totul poate fi spre bine și totul poate fi un joc. Mai subtil, mai perfid, dar care, în cele din urmă, ar fi menit să mai prostească o dată electoratul. În câmpul politicii moldovenești s-au produs totuși schimbări calitative. S-a reușit impunerea unei noi tipologii a politicienei. Școlită, activă social, cu experiență organizatorică pe varii nivele. Dar, în bună măsură, mai toate aspirantele la funcția de președinte cumulează și câteva trăsături din arhetipul amazoanelor. Nu au exclus radical bărbații din trib. Nici nu s-a pus problema. Ei s-au autoexclus. Bărbații, de obicei energici și gregari, au acceptat să se retragă în spatele cortinei sau, subtili și perfizi, s-au instalat acolo dintru început. Ei le asigură protagonistelor lor ascensiunea. Amazoanele politicii autohtone au moștenit și caracterul războinic. Bărbătoase și într-o anumită măsură masculinizate – unele, delicate, aproape diafane – altele, ele reprezintă în esență spirite combative. Cu un debit verbal excelent, ele re-acreditează totuși discursul clișeizat și abundent demagogic. Era de așteptat că femeile vor aduce în politica moldovenească un comportament nou, care va schimba modelul. Ele însă și l-au adoptat pe cel al concurenților lor de gen. Altfel, agresivitatea, aroganța, ironia, trufia, cinismul, din partea oricui ar veni, oricare sursă de gen ar avea (feminină sau masculină), nu reușesc să asigure unitate, conciliere și coeziune socială. Astfel de strategie electorală este o dovadă în plus că multe din personajele feminine ale dramei electorale puse în scena politică a Republicii Moldova în astă toamnă nu sunt ceea ce vor să pară. Iar bulversările de ultimă oră, mișcările fulgerătoare din culisele politicii și geopoliticii au amestecat mai degrabă lucrurile decât le-ar fi lămurit. În schimb, a devenit cert că în spatele politicienilor de succes stă un bărbat puternic. Ceilalți lideri de partide, executând  exemplar „La loc comanda!”, nu au făcut decât să se dea într-un spectacol de mâna a doua dintr-un teatru de mâna a doua. Jocul cel mare se face în altă parte. 
 
Contrapunct. De la vârfurile politicii la viața reală distanța-i de-un contrapunct. În cele din urmă contează ceea ce rămâne. Volumul de poezii Femeile iubesc cum respiră (ediția a  II-a, Editura Vinea, București, 2016), semnat de poeta Călina Trifan, este una din acele cărți care îți dau curajul să trăiești, îți revelează frumusețea netrecătoare a lumii și ambiguitățile încântătoare ale sufletului de femeie. Călina Trifan, scriitoare cu acte în regulă, a publicat până în prezent zece cărți, dintre care șapte de poezie. Discretă, profundă și rafinată, ea cultivă o poetică a cotidianului feminin. Spuneam altă dată că „poezia ei este străbătută de la un capăt la celălalt de o palpitație aparte”, că eroina ei „îşi asumă frământările, angoasele, bucuriile, împlinirile şi eșecurile femeii în general”. Întâmplarea de a fi trebuit să te naști femeie, de a te dărui prin iubire celuilalt instituie în cartea ei căldura intimă a unui culcuș, în care dorm laolaltă puii, nemaiîntâlniții pui ai unui nevăzut animal sacru, puii singurătății, ai așteptării și cei ai iubirii. Femeile poartă acel culcuș în sufletele lor, acolo unde tăinuiesc atâtea minuni despre care lumea habar nu are. Apoi ele iubesc într-un fel anume. Poate pasional, poate detașat și ironic. „Femeile iubesc cum respiră/ lacom sacadat/ ele tremură ca varga –/ de pe capul iubiților lor,/ vezi Doamne,/ un fir să nu cadă!/ Când lumina ochilor îşi găsesc/ înaripate/ nu mai ating pământul/ toată căldura şi lumina orbitoare/ soarele de pe cer/ de la ele o împrumută” (Inimă în floare). Călina Trifan se identifică cu personajul său care se dăruiește fără rest iubirii și grijii pentru celălalt, dar nu într-atâta încât să nu-și ia distanța necesară observării  spectacolului întreg (acest vers scurt „vezi Doamne” spune totul). Sensibilitatea poetei este urmată de o notă de relativizare a observației și discursului care pune universul liricii ei într-un fel de simultaneitate a contrastelor. Deși mai multe poezii evocă stările poetice ale inimii, rețin dintr-odată acest poem de dragoste: „Iubirile târzii sunt ca vinul/ de Cabernet/ băut în vârful buzelor/ în loc să stingă setea/ mai tare o aţâţă// după atâtea repetiţii/ trebuia să stăpânim rolul perfect/ că nu e totul în mâinile noastre/ am aflat la premieră// să iubeşti şi să mori nu-i târziu/ niciodată” (Iubirile târzii). Poeta Călina Trifan are preferințe pentru poezia gnomică, cu versuri de efigie (Țărână, Cimitir, Dublă măsură, Tinerii, Sens, Iubirea, Destin etc.), care reprezintă adevărate instantanee lirice: „Delicatețe,/ nimeni nu te ia în seamă/ bănuți de aur/ călcați în noroi” (Risipă). Zâmbetul galeș al personajului ei, semn al umorului subtil, colorează în tonuri pastel inscripțiile lirice. 
Nu știu care îi este ratingul în gura lumii, ce spun despre Călina Trifan barometrele de opinie, nu am auzit să stea bocitorii sau propagandiștii pe la diverse emisiuni să-i ghicească soarta în bobi. Ea nici nu are nevoie de toate astea, deoarece poeta este prin ea însăși și nimic din afară și niciun fel de culise nu o fac să fie altfel. Asta este adevărata ei putere: „Ai grijă de viaţa ta – n-o cruţa!/ Asta şi fac acum – / înfloresc ca o floare/ la capăt de drum/ orice ar putea însemna un început/ să răspunzi aşteptării e-o nebunie/ dar viitorul adânc/ încă n-a dezamăgit pe nimeni!” (Inscripție).
28 octombrie 2016