O dezbatere amplă și interesantă  despre procesul editorial a găzduit, pe parcursul mai multor luni, Forbes (România). La un chestionar au fost invitați să răspundă cei mai importanți/vizibili editori din țară: (Silviu Lupescu (Polirom), Denisa Comănescu (Humanitas Fiction), Gheorghe Erizanu (Cartier), Marin Vidrașcu (Litera), Mihail Penescu (ALL), Irén Arsene (Curtea Veche), Ana Nicolau (Nemira), Viorel Zaicu (Paralela 45). Răspunsurile editorilor, unele lungi și mai optimiste, altele mai scurte și mai pesimiste, conturează un tablou sub genericul „Lectura la români”. Cât și cum citim? Câți bani cheltuim pe cărți? Ce piață editorială avem în comparație cu alte țări europene și care sunt blocajele interne care frânează dezvoltarea acestei piețe? – iată doar câteva întrebări la care au răspuns editorii convocați de Forbes.
Forbes: În opinia dvs., care sunt blocajele interne ce au frânat în ultimii trei ani dezvoltarea pieței editoriale din România?
Silviu Lupescu: Sunt cam aceleași pe care editorii le evidențiază mereu, de la factorii demografici, până la veniturile familiale reduse.
Lectura ar trebui încurajată mai ales în școli, dar puține au biblioteci. Nu există biblioteci comunale și nici în multe dintre localitățile medii sau mici. Avem 3-4 milioane de cetățeni în diasporă, de potențiali cititori pe care i-am pierdut.
Nivelul de cultură generală pe care ar trebui să-l asigure școala e în scădere și se cam știe de ce. O spun cu regret: sunt absolvenți de Litere care nu au auzit de „Divina Comedie” sau de „Moby Dick”.
Un inventar al tuturor cauzelor ar fi prea lung – implicând sistemul fragil de distribuție, taxarea, birocrația excesivă (deci costisitoare), fondurile extrem de reduse alocate culturii din bugetul central și din cele locale, tirajele mici, circulația restrânsă a publicațiilor culturale și a rubricilor de specialitate în mass-media etc., etc. 
Gheorghe Erizanu: Editorul este lăsat singur în fața cititorului. Cu o senzație amară. Cei care administrează statul consideră că cititul la români e businessul editorului. Programe de susținere a lecturii la nivel de țară nu există.
Aprovizionarea bibliotecilor publice se face în mod clientelar. Bugetele bibliotecilor județene sunt cheltuite pentru editarea volumelor scriitorilor județeni…
Dar cea mai mare problemă e infrastructura pieței culturale, care trebuie să fie o arhitectură a națiunii. Ea este în fază incipientă. Creată haotic. Fără viziune. Fără perspectivă. Și fără politici vizionare.
Forbes: România este de 10 ani în Uniunea Europeană. Dar piața editorială din România este integrată sau măcar conectată, din perspectiva valorilor și a businessului, la piețele europene?
Gheorghe Erizanu: O bună parte din piața de carte românească a fost conectată la valorile europene și până la intrarea în UE. Tot așa cum o altă bună parte a rămas legată ombilical de valorile protocroniste românești și mai bate și azi fierul cuiului dacic.
Editorii români lucrează cu tiraje de 500 – 1.000 de exemplare la o populație de circa 20 de milioane. Editorii italieni încep cu un tiraj de 8.000 de exemplare la o populație de 60 de milioane. Maghiarii au tiraje de 5.000 de exemplare la nici 10 milioane. Estonienii au tiraje de 1.000 de exemplare la nici un milion vorbitori de estoniană. Statistica ne bate oricum am încerca s-o prezentăm.
Titlurile sub care au fost găzduite răspunsurile celorlalți editori sunt: Ana Nicolau (Nemira): „Piaţa de carte românească este subnutrită faţă de nivelul industriei europene”; Denisa Comănescu (Humanitas Fiction): „Editorii au fost pionierii globalizării și sunt promotorii activi ai interconectării culturale”; Irén Arsene (Curtea Veche): „O dezvoltare eco­nomică durabilă nu poate fi bazată decât pe carte, pe lectură și pe educație”; Marin Vidrașcu (Litera): „Este nevoie de politici la nivel național care să promoveze lectura”; Mihail Penescu (ALL): „Societatea românească cu instituțiile ei lasă impresia că duc o campanie programată pentru descurajarea lecturii”; Viorel Zaicu (Editura Paralela 45): „Avem tot mai multe diplome de studii superioare și tot mai puțini cititori”.
Sergiu VLASÎ