Portretul artistului

Natura elasticităţii

ai atins coarda întinsă

şi ea a vibrat

i-am auzit vocea

acum tăcută

inaudibil în această clipă

sunetul trăieşte mai departe

întrupat în tăcerea

durabilă.

Zeul îşi priveşte mâinile

şi numără

îşi atinge bărbia cu degetele

unul câte unul

ia abacul, deschide computerul

desfăşoară lanţuri suple

ale raţionamentului,

răsuceşte cârceii de cifre şi semne

în jurul acestei întâmplări

pe care încearcă s-o prindă în pagină

un happening, sau mai degrabă

o ipoteză

pe o singură coardă.

El verifică iar tensiunea, rezistenţa

Da, îşi spune:

totul e reversibil

va reveni la forma iniţială

dar ştie că

odată atinsă această coardă

tăcerea de după nu va mai fi

asemenea celei

dinainte.

Şi iată: n-a reuşit nici de data asta

să-ntoarcă roata.

Zeul se retrage pe teren sigur

îşi aminteşte că poate fi mândru

                                                de sine,

păstor al turmei de la început

în vremuri atât de grele şi tulburi:

mlădiază-te după vânt, spun unii

aşa cum i-a învăţat el,

zeul elasticităţii imanente

mlădiază-te după vânt

şi vântul n-are să te rupă

la noi se zice

capul plecat

sabia nu-l taie

: mai înfricoşat şi mai crud

în lumea noastră.

Cineva a atins coarda

şi ea a vibrat

i-am auzit vocea în multe ape

inaudibilă acum

ea respiră mai departe

în tăcerea

schimbată.

Real virtual

            Pentru Sujata şi Michael

mura aceea

lucind ca smalţul

este cuvântul de care

am nevoie

în vers

spini şi urzici

mi-au ars mâna

când am încercat s-o culeg

mura coaptă

luminând

în desiş

Scriere citire

            Pentru Fiona

Vorbeam cândva aceeaşi limbă

încăpeam în respiraţia

unui singur cuvânt

luna plină de seminţe ne hrănea

cum a hrănit in illo tempore

limba primului poet.

Pe urmă am văzut faţa cealaltă a lunii

pântecul plin de otrava care ne-a

                                    fost hrană

când foamea ne-a ajuns din urmă

sfâşietoare.

Carnea literelor, lumină şi umbră

pentru aceeaşi limbă

pe care o vorbeam cândva ca pe apă

şi a fost apoi de nerecunoscut.

Literele

care ne mai scriu şi acum împreună

pentru ca ochii să ne citească

separat

Portretul artistului

Priveşti din prag

cu ochii larg deschişi,

acoperiţi de cea de-a treia

pleoapă a păsării, transparentă

iată lacrimile

pe care nu le-ai plâns

blestemele pe care

nu tu le-ai rostit

dar ale tale sunt

cu desăvârşire ale tale

râsul copilăros, cald şi sălbatic.

Priveşti lumea din Prag

asemenea zeului

neatins şi îndurerat.

Ochii

privind

arma absolută

absoluta

vulnerabilitate

1