Reflecţii despre anul 2009

Cum a fost anul 2009 pe plan politic şi cultural? Am propus unor scriitori de la noi o anchetă-expres pe aceste teme,  încercând să le aflăm opinia. Veţi citi mai jos răspunsurile lor la cele două întrebări ale redacţiei. Aş vrea să schiţez în şapoul acestei anchete - telegrafic, din raţiuni de spaţiu - ce mi s-a părut mie important în penultimul an al acestui deceniu. În politică, situez pe primul loc „revoluţia tinerilor basarabeni”. Numesc „revoluţie” protestul tinerilor din acele zile de aprilie, pentru că tot ce s-a întâmplat ulterior a situat Republica Moldova într-o altă, nouă paradigmă de dezvoltare. Cred, în orice caz îmi doresc mult acest lucru, că ideologia comunistă (mai ales varianta ei mutantă de la Chişinău) a primit o lovitură mortală. Depinde de clasa politică şi, din nou, de tinerii acestei ţări, să scape – nu va fi deloc uşor - şi de reziduurile acestei ideologii care a întârziat dezvoltarea şi a desfigurat chipul Basarabiei. Regăsirea europenităţii pentru noi înseamnă regăsirea identităţii naţionale. Faptul că mulţi dintre conducătorii de astăzi ai Moldovei îşi asumă identitatea românească, iar basarabenii cu paşaport românesc se implică în viaţa politică din România, participând în număr tot mai mare la vot (vezi alegerile prezidenţiale), este încă un fenomen politic important ce trebuie menţionat. Un fenomen cu frumoase perspective de dezvoltare…

În plan cultural, cred că Premiul Nobel acordat Hertei Müller, scriitoare germană originară din România, care abordează în scrierile sale subiecte din realitatea românească comunistă, a eclipsat orice agitaţie din lumea culturală românească. Ştiu, Premiul Nobel din acest an este al literaturii germane, limba în care scrie Herta Müller (cine crede altfel se iluzionează), dar acest premiu are pentru noi valoarea unui exemplu plin de învăţăminte. Şi anume, revelează caracterul unui scriitor talentat, care a avut „curajul singularităţii”, a împotrivirii într-o epocă a consensului resemnat, laş,  şi care a exploatat obsesiv o temă, găsind şi o modalitate narativă inconfundabilă pentru a o face cunoscută lumii.

1. Care este după părerea Dumneavoastră evenimentul politic al anului 2009 în Basarabia şi în lume?

2. Ce consideraţi demn de a fi remarcat în cultură, în literatură?

Nicolae Negru

1. Evenimentul, a cărui rezonanţă va transcende cu siguranţă hotarul anului 2009, marcând întreaga istorie a Basarabiei şi a Republicii Moldova, este protestul tinerilor din 6-7 aprilie. Ei au ieşit  în stradă din disperare, oripilaţi de gândul că vor trebui să suporte regimul comunist încă patru ani, dezamăgiţi şi revoltaţi de obedienţa şi nesimţirea celor maturi. Ca un fulger din senin, demersul lor a luat prin surprindere nu numai guvernarea comunistă, paralizată de frică, dar şi opoziţia. A surprins în primul rând faptul în sine al revoltei tinerilor, care păreau să trăiască în lumea lor paralelă, virtuală, nepăsându-le de ceea ce se petrece în realitate. Dar a impresionat şi numărul lor. Numai la concertele unor trupe populare puteai întâlni atâţia liceeni şi studenţi în centrul Chişinăului. Voronin şi tovarăşii săi de afaceri politice au avut a descoperi uluitor de neplăcutul pentru ei fapt că sunt urâţi, că le provoacă oroare şi mânie celor care reprezintă R. Moldova de mâine. Fiindcă un asemenea adevăr este greu de suportat, s-a dat vina pe „oglindă”, pe partidele de opoziţie, pe România şi, „fireşte”, pe americani.

Şi Occidentul a fost nevoit să constate că s-a grăbit cu concluziile în privinţa rezultatelor alegerilor, că a preferat comoditatea superficială în relaţiile sale cu R.M., lăsându-se „înşelat” de o aparentă stabilitate, pe care regimul comunist o asigura prin metode caracteristice unor regimuri autoritariste, sovietice. Protestul din 6-7 aprilie i-a trezit la realitate şi pe occidentali.

Solidarizarea şi rezistenţa ulterioară a partidelor de opoziţie, înfrângerea comuniştilor în alegerile din 29 iulie, formarea Alianţei pentru Integrare Europeană de asemenea trebuie privite în contextul evenimentelor din aprilie, care au repus Republica Moldova pe un făgaş normal al istoriei.

2. Venirea lui Barack Obama la Casa Albă şi „Obamania” ce a cuprins lumea întreagă este evenimentul care va intra în istorie ca un reper evolutiv, ca o dovadă că nu stăm pe loc, că ne putem lepăda de prejudecăţi şi stereotipuri mentale.

Maria Şleahtiţchi

1. Anul 2009 în Basarabia a fost marcat de evenimente politice în lanţ. A început prin lansarea unei noi clase politice, care s-a afirmat rapid şi a ştiut să se menţină şi să-şi sporească atuurile. Alegerile din 5 aprilie au legitimat schimbarea calitativă (dar şi generaţionistă) a clasei politice, ceea ce a cauzat reacţia arogantă şi disproporţionată a unor politicieni cu bilet în alb de corifei ai politicii autohtone. Reacţiile lor au fost instinctuale, de conservare a mariajului dintre dictatura comunistă şi „opoziţia constructivă”, reuşind să pună în aplicare un plan draconic de deturnare a protestelor tinerilor, declanşate în 6 aprilie, şi mularea lor pe scheletul unei lovituri de stat... E foarte vie imaginea acelor zile, deşi am impresia uneori că toate s-au întîmplat cu alţii, nu cu noi, într-o altă viaţă, nu în a noastră. Îmi imaginez cu groază cum ar fi fost viaţa noastră astăzi, a studenţilor mei, interogaţi, şantajaţi, avertizaţi şi urmăriţi în acele zile, dacă planul le reuşea... Cîţi dintre ei ar fi rezistat, cîţi dintre ei ar fi devenit provocatori, turnători şi lichele... Ce scenariu sinistru se punea în aplicare! Spuneam atunci şi spun şi acum că moartea unui singur om e o tragedie. Repetarea ei în serie nu slăbeşte cîtuşi de puţin suferinţa unei mame, a unui tată, ... a unui copil. Nimeni şi nimic nu va putea schimba destinele lor... Cred că din aceste motive, morale, iar nu politice, nici unul dintre parlamentarii de opoziţie nu a intrat în cabina de vot pentru a legitima definitiv puterea care  a pus la cale desfigurarea şi anularea viitorului... E aproape incredibil că politicul a ales soluţia morală. Scrutinul din 29 iulie a confirmat adevărul celor 41, dar şi al acelora care au avut curajul să se implice personal în acea campanie istovitoare ca, în consecinţă, să încline balanţa spre schimbare. Schimbarea, care sperăm să ne aducă în normalitatea unei civilizaţii de început de secol XXI  în sud-estul bătrînului continent. Începe să nu-mi mai fie ruşine cu cine ne reprezintă şi cum ne reprezintă în faţa lumii. Vreau să cred că nu vom avea parte din nou de amare dezamăgiri. Nu mai avem timp pentru a-i aştepta pe alţii să crească...

În lume cred că s-au produs mai multe evenimente, dar nici unul nu m-a marcat, precum m-au marcat cele din Basarabia noastră, oriunde am fi în lume.

2. Cred că şi literatura, cultura în general, se află în stare de revigorare. Aş remarca ritmul viu, totuşi, în aceste condiţii de criză economică şi politică, care ne-a măcinat nervii în anul ce se apropie de sfîrşit, al editurilor, pe care le cunosc mai bine şi pe care le apreciez. Editura Cartier a lansat şi cărţi bune, dar a pus în aplicare şi un interesant program de promovare a cărţilor. Cred că prin acest proiect începem să ne sincronizăm cu ritmurile europene şi în ceea ce priveşte viaţa cetăţii... Şi Editura Arc este în lansarea pe piaţa cărţii orientată spre şcoală a unor ediţii indispensabile modernizării învăţămîntului... La fel, Prut Internaţional şi Gunivas  au scos cărţi demne de atenţia cititorilor... Mi se pare interesantă şi ideea ziarului Timpul în colaborare cu Editura Litera Internaţional de a face să ajungă săptămînal o carte, la un preţ accesibil, în cît mai multe case ale basarabenilor... M-am bucurat de creşterea de invidiat (dar nu e de invidiat efortul şi sacrificiul) a echipei de la Jurnal de Chişinău. Are un excepţional manager. Îi felicit! Să ne felicităm şi pe noi, consumatorii Jurnalului! În legătură cu evoluţia de mai departe a literaturii, presei şi celorlalte forme ale culturii, aş vrea să cred că în scurt timp va apărea un organism, o societate, o Fundaţia Naţională pentru Cultură, un fond de stat, dar poate şi privat, care, chiar în condiţii economice precare, va avea grijă să susţină cele mai interesante proiecte din domeniul culturii, alese printr-un concurs riguros şi credibil, fireşte... Deşi nu sînt la vîrsta exaltărilor romantice - sînt mult prea realistă, sceptic de realistă - vreau să cred că avem în faţă realizări demne de aşteptările unei societăţi culturalizate.

Constantin Cheianu

1. Evenimentul politic al anului 2009 în Basarabia l-a constituit, fără îndoială, revolta tinerilor de la 7 aprilie, care ar putea marca un fel de început de schimbare a paradigmei politice în Republica Moldova şi sub semnul căreia s-a derulat tot ce s-a întâmplat şi se mai întâmplă în politicul de la noi.

Am putea vorbi, de fapt, de un lanţ de verigi inseparabile ale aceluiaşi eveniment care s-a produs cumva după nişte legi clasice ale unei lucrări literare. Am avut o expoziţie întruchipată de scrutinul din 5 aprilie, urmată de nodul acţiunii, adică protestele de la 7 aprilie. Ceea ce s-a întâmplat după, adică mobilizarea fără precedent a tot ce mai înseamnă conştiinţă şi maturitate civică în Basarabia pe fondul unei confruntări electorale disperate ar putea fi privite ca dezvoltarea in crescendo a acţiunii, conducând către punctul culminant, alegerile parlamentare de la 29 iulie soldate cu înfrângerea comuniştilor într-un scrutin electoral pe care l-au provocat ei înşişi. Acum suntem în pre-deznodământ, care se va împlini doar odată cu alegerea noului preşedinte al ţării. Ori cu„recăderea” în anticipate.

În lume, aş vorbi de asemenea despre nişte evenimente aflate în derulare şi care, deşi nu ţin în mod direct de politic, l-au marcat în mod crucial. Am văzut pentru prima dată cum o criză economică, pe de o parte, şi una de sănătate, cea a pandemiei gripei porcine, pe de altă parte, pot penetra şi cuprinde întreg globul pământesc, făcându-l dintr-odată foarte mic şi vulnerabil. Dacă cineva a dorit să testeze cum poate fi paralizată nu doar o ţară, ci întreaga lume  fără a recurge la soluţia clasică a războiului, cred că a reuşit cu brio.

Mă înfior când mă gândesc câte învăţăminte ar putea trage din această lecţie terorismul mondial.

2. Nobelul pentru Herta Müller, trendul ascendent al noii cinematografii româneşti şi tot ce a apărut în arte şi literatură legat de reconsiderarea anului 1989 şi căderii Zidului Berlinului.

Valentina Tăzlăuanu

1. Din fericire, la noi, unde multă vreme nu s-a întîmplat mare lucru în politică, unde inerţia a fost (şi mai este) suverană, putem vorbi astăzi despre un adevărat eveniment politic al anului. Şi acesta este, fără niciun dubiu, schimbarea survenită la guvernare după alegerile parlamentare din 29 iulie. Cu toate că  procesul este în curs de derulare, iar dificultăţile în calea schimbării - care se doreşte  una radicală -, semnificative, venirea la putere a opoziţiei democratice va împrospăta, să sperăm, aerul îmbîcsit de  izul de vechitură al regimului comunist cu demagogia lui agresivă, bazată pe o ideologie reacţionară, profund străină interesului naţional. Sigur, că aşteptările sînt mari, poate chiar disproporţionate în raport cu posibilităţile reale ale acestei noi guvernări, care, înainte de a construi ceva complet nou, va trebui să opereze pe arii extinse şi, concomitent, pe mai multe planuri. Dincolo de rezolvarea numeroaselor probleme economice, sociale sau propriu-zis politice, care sînt foarte încurcate la această oră, cea mai dificilă dintre operaţiile pe care va trebui să şi-o asume puterea actuală – iar perioada unui singur mandat este prea scurtă pentru aşa ceva - este să curețe mizeria morală, lăsată în urmă de ceilalţi. Anume această stare de degradare (implicit la nivelul conştiinţei identitare) cultivată cu mult cinism şi întreţinută strategic, prin sistematică  şi punctuală anestezie a „simţului moral”, este impedimentul social cel mai grav, care ar putea sabota schimbarea.

2. Nimic pe potriva importanţei schimbării politice. Deocamdată, aş remarca în cultură doar relaxarea survenită cu această ocazie şi prea multele aşteptări şi iluzii, specific „culturale”, legate de venirea în funcţii de decizie a unor oameni mai tineri şi, de presupus, mai receptivi la  nevoile acestei branşe. Să vedem ce va urma.

Leo Butnaru

1. Mişcarea tineretului din 6-7 aprilie. În contrasens mahărilor de ieri (agenţi de circulaţie în politică şi ideologie), ce vor să dea lucrurile drept – mai că, maică! – tentativă de lovitură de stat, manifestaţiile studenţilor, liceenilor şi tinerilor sunt demne de analele şi respectul istoriei. Prin amploarea şi implicaţiile pe care le-a avut – îndepărtarea comunismului de la putere, ziua de 7 aprilie trebuie să dea nume unor străzi din oraşele noastre, unor organizaţii de tineret. Bineînţeles, ţin de eveniment sui generis şi de generic câştigarea alegerilor parlamentare de către forţele democratice şi formarea noilor structuri socio-politice şi de guvernare. Pe plan internaţional, cr(rrrrr!)iza economică şi g(rrrr!)ipa porcină au cam obturat evenimentele. Şi totuşi, nu pot fi trecute cu vederea manifestaţiile prilejuite de marcarea a două decenii de la căderea Zidului Berlinului şi decizia SUA de a se retrage din Iraq. (Nu şi a Rusiei din Transnistria şi Gruzia.)

2. Totul a fost şi mai este chinuit de racilele guvernării comuniste, când în cultură nu se producea mai nimic demn de atenţie decât clamoroasa... „Paralelă a culturii” (alias, „caravelă”) şi stupidul joc de-a culturalizarea tinerilor „în anul lor”, apoi cacealmaua milionului ca Premiu de stat şi alte împeliţări comuniste de doi bani care au şi sfârşit în coadă de peşte. În literatură: a se vedea nominalizările la Premiile Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România şi rezultatele finale care, bineînţeles, cu acelaşi succes puteau fi altele, deoarece, ca totdeauna, nu a existat chiar o competiţie între cărţi, ci una între... părţi (de juriu, cu simpatii pro domo, cu care s-a venit de acasă, din camaraderii, prietenii; plus unele nuanţe de gaşcă). Dar, în mare, anume cărţile nominalizate la concursul respectiv pot da o impresie despre anul literar 2008-2009. Ca eveniment, dacă a fost să fie, totuşi, aşa ceva.

Vitalie Sprânceană

1. 2009 e un an multiplu: în el au încăput mai mulţi ani. Întâi, acel An nesfârşit al bâlbâielilor şi ezitărilor numite Tranziţie. Apoi, aerul tomnatic a pus temelia unui nou an – unii îi zic Schimbare, personal, m-aş bucura să fie măcar un Sfârşit al zăpăcelii şi un Început al unui proiect de ţară, absent până acum în agendele politicienilor... Am mai trăit şi un an scurt, dar groaznic, de doar o săptămână, între 7 şi 15 aprilie, rupt parcă din Evul Mediu: viteza cu care întreaga arhitectură instituţională, legislaţia modernizată după canoane europene, inexistenta societate civilă, medii­le universitare şi majoritatea tacită s-au culcat răbdător sub dorinţa de răzbunare a unui individ, dă mult de gândit asupra trăiniciei democraţiei moldoveneşti. Iar oceanul de ură al poliţiştilor, revărsat generos în beciurile comisariatelor peste adolescenţi şi tineri fără vină, ar trebui să fie un avertisment direct cu privire la forţele şi pasiunile ascunse care sabotează, zi de zi, instaurarea normalităţii.

2. Nu a apărut, în anul 2009, vreo carte ce ar fi înfiinţat o nouă eră literară, totuşi e ceva de reţinut: instaurarea unui nou mediu de comunicare – Internetul, şi a unui nou tip de public – Internauţii, divizaţi în bloguri, forumuri, reţele sociale sau platforme de microblogging. O comunitate mică dar care a ştiut să ocolească blocada informaţională din aprilie, să relateze atât audienţei interne, cât şi celei externe lucruri pe care presa tradiţională le ignoră, să enunţe opinii şi atitudini faţă de evenimente curente, să construiască un spaţiu public în care să se discute idei.

Elementul literar? Internetul moldovenesc a început să producă scriitură în cam toate genurile: pamflet, eseu, cronică de carte, lozinci şi propagandă, poezie... Chiar dacă această masă imensă de litere virtuale nu a produs vreo capodoperă, ea a reuşit să creeze comunităţi de gusturi şi interese: a născut cronici de carte şi fenomenul Schimb de Cărţi. Şi cel mai important – cititori. E un fel de evoluţie în care îmi pun mari speranţe.

1