Parteneri

Nr. 5-6 (249-250),
mai-iunie 2016
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Posibila ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană, după referendumul din 23 iunie 2016, a pus pe jar o lume întreagă. Să nu uităm că am avut şi noi, românii basarabeni, „exit”-ul nostru, expulzarea noastră din Europa: la 28 iunie 1940. Dar fără dezbateri naţionale, fără referendum, fără un vot democratic în Parlament. A fost un dictat. Dictatul lui Stalin impus României, a fost represiune şi ocupaţie militară.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Ar fi fost cazul. Ar fi fost cazul să mă gândesc la temele zilelor care se scurg, să scriu despre suspecta liniște și falsa detașare din culisele prezidențialelor, despre șocul Brexit-ului, despre sunător-răsunătoarele procese judiciare, despre atâtea alte lucruri care astăzi se arată ca fiind importante și chiar decisive.

 

S-a făcut bilanţul anului literar 2015 şi în Rep. Moldova. Vineri, 24 iunie 2016, au fost înmânate premiile Uniunii Scriitorilor, cele mai prestigioase şi credibile într-un spaţiu în care nu prea există multe distincţii pentru scriitori.
Juriul a avut următoarea componenţă: Ana Bantoş, Alexandru Burlacu, Emilian Galaicu-Păun (preşedinte), Aliona Grati (secretar), Vitalie Ciobanu, Eugen Lungu, Adrian Ciubotaru.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Ce fac zeii când se odihnesc? Cum se distrează ei? Mallarme (iar pe urmele lui, Debussy) a explicat ce face, într-o după-amiază, un Faun. Dar ce-o fi făcând, de exemplu, Apollo atunci când se relaxează? Lasă grijile estetice şi urmăreşte hârjoneala naiadelor?

 
imaginea utilizatorului Adrian Ciubotaru

Civilizația spectacolului de Mario Vargas Llosa este o reflecție asupra culturii contemporane. Conștient de numărul mare de cărți la acest subiect, un număr tot mai impunător pe măsură ce cultura, „în sensul tradițional al cuvântului, e în prezent pe cale să dispară”, nobeliatul peruan afirmă că nu face decât o „mărturie despre metamorfozele suferite de cultură” așa cum le-a perceput pe durata întregii sale vieți.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

Primul lucru care frapează la cartea Sheilei Fitzpatrick este fotografia de pe copertă. Într-o manta de primăvară, cu cizme cam prăfuite, cu o șapcă militară pe cap și binecunoscuta-i pipă, Stalin tocmai se pregătește să traverseze o stradă. Ținînd în mînă un dosar sau cîteva foi îndoite, Iosif Visarionovici privește, precaut, spre stînga, să nu vină ceva.

 

***
Și numai în dimineață,
după ce ai colindat toate apele lumii,
falangele tale de sepie
vor regăsi

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Bineînţeles, până la acest moment, nimeni nu a trăit, nu a înţeles… Nu, nu, în acest caz nu se înţelege nimic, fiind vorba tocmai de orice lipsă de înţeles; fiind vorba exact de orice lipsă de exactitate… Deplina lipsă de înţeles!... [Aici s-ar potrivi un număr infinit de semne de exclamaţie!!!!!!!!!!!!!!!!.............. S-ar potrivi, dacă asta nu ar veni în contradicţie cu ceea ce ar însemna… (nu ar… însemna?...) absoluta lipsă de înţeles.

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

în nopţile de vară cu vînt şi ploi nărăvaşe,
să nu fi vrut şi tot auzeam bufnetele moi
ale fructelor în livadă. aburită de somn,
cu picioarele goale împiedicîndu-se

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Întâmplarea face ca înainte de-a mă lăsa dezinvolt în mrejele romanului Lunetistul să fi citit o remarcabilă carte de interviuri, cu un titlu de o ingenuitate școlărească – Ce-a vrut să spună autorul, volum coordonat de Marius Chivu. După încheierea lecturii romanului am revenit asupra interviului, mai exact, asupra dialogului intelectual pe care cronicarul Dilemei îl poartă cu Marin Mălaicu-Hondrari, autorul romanului sus-citat.

 

Când cobori dinspre Academia de Ştiinţe spre Gară, pe strada Negruzzi, lângă hotelul Cosmos, vezi o statuie ecvestră de vreo 5 metri care aminteşte de sculpturile antichităţii. Desigur, piedestalul intrigă şi astfel te opreşti (nu ştii dacă o faci din cauza postamentului, simbol al mitologizării, sau din cauza celui sculptat acolo sus). Ai în faţă un erou. Asta îţi spune monumentul. Şi cu acest sentiment poţi pleca mai departe, te poţi chiar lipsi de informaţia cu privire la cine stă pe cal.

 

Pianistul nostru nu s-a născut pe un vapor, cum s-a întâmplat cu personajul cunoscutei „Legende a pianistului de pe ocean” – filmul regizorului Giuseppe Tornatore, despre viaţa în largul oceanului a unui obsedat artist al pianului. În rest, similitudinile vin în avalanşă, se intersectează şi se identifică prin a avea aceleaşi surse: talentul, dezvăluirea frumuseţii muzicii care le cere sacrificiu şi...

 

Urători suntem trei: frate-meu Sârghi, eu şi vărul lui tata zis Goriţă. Mumuruzi tustrei, în schimb şi negustori, nu numai urători!
- Gâşligăm! Gâşligăm şi ne cumpărăm un chistol, zice hotărât Goriţă.

 

13/V-67
Aseară am făcut cunoștință cu Tarkovski. Gesticulația, mișcările, comportarea – un neastâmpăr, parcă voit demonizat... Poate pentru a-și ascunde înstrăinarea față de cele înconjurătoare? Oricum, ai impresia unei agresivități silite/„forțate”/„nevoite” (de la „nevoie”), pentru a-și păstra intactă o copilărie întârziată (sau poate netrăită...?). După câteva pahare de vin, pe drum, în „Volgă” unde zice deodată:

 
imaginea utilizatorului Eugenia Bojoga

Mărturisesc că de-a lungul anului trecut am tot aşteptat o comemorare – publicarea unui articol omagial, a unei note bibliografice sau chiar organizarea unui colocviu în perimetrul nostru cultural – prin care să se aducă în actualitate faptul că acum 50 de ani, într-o celebră revistă din Germania1, apărea Rumänische Sprache und Literatur in Bessarabien und Transnistrien.

 

Apărut recent la Editura ARC, Dicţionarul greco-slavo-româno-latin, atribuit lui Nicolae Milescu Spătarul, este una dintre cele mai vechi şi mai ample lucrări lexicografice de acest gen. Manuscrisul dicţionarului a fost descoperit de Alexandru Nichitici în 1986 în fondurile Bibliotecii Centrale Ştiinţifice a Academiei de Ştiinţe a Ucrainei.

 

Privilegiul celui care observă fără să fie observat. Ești doar un cititor într-o mare de scriitori și de cărți. Tu îi recunoști pe cei ale căror cărți le-ai citit și pe care îi admiri ca autori, ei se întâmplă să lunece – ce noroc! – cu privirea și peste tine. „Un vizitator cu o sacoșă cu cărți”, cu mai puține decât și-ar fi dorit să cumpere, așa cum au fost mii și la acest Târg.

 
imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Bucureşti. Praf şi sânge (Editura Polirom, 2016) este o carte despre lumea românească, de ieri şi de azi, scrisă de o scriitoare şi ziaristă poloneză din noua generaţie, Małgorzata Rejmer (născută 1985). Autoarea a stat, începând cu 2009, doi ani în România şi s-a documentat temeinic. E tipul de creator pelerin, venind dintr-o cultură mare, viguroasă, cum e cea poloneză, care are curiozitatea să afle ce se întâmplă la vecini: de ce sunt aşa cum sunt?

 

Pentru prima oară în istorie, un traducător român, prof. Constantin Geambaşu, a fost distins cu cel mai important premiu polonez pentru popularizatorii literaturii polone în lume – Transatlantyk. Savantul l-a primit pe 24 iunie, la Cracovia.
 

 
imaginea utilizatorului Vladimir Bulat

Pentru că în acest an (la 22 noiembrie) se împlinește un veac de la venirea pe lume într-un cătun din Bugeac – Faraonovca – a celui mai important pictor al Moldovei postbelice, am dedicat acest eseu nu atât operei artistului, despre care există o variată și stufoasă bibliografie, cât unui album apărut acum câțiva ani la Moscova, dar despre care nu am găsit deloc referințe în spațiul de limbă română.

 

Dialog pe marginea unei expoziţii
 
- Dragă Florentin Leancă, suntem la expoziţia ta deschisă la Ambasada Ungariei din Chişinău, cu tablouri pe o tematică ce rezonează în inimile tuturor românilor: „Chişinăul vechi”. Povesteşte-mi despre conceptul acestei expoziţii, cum ai lucrat la ea?

 
imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

Romanul Apostoloff al scriitoarei germane Sibylle Lewitscharoff – care, la vremea apariției, în 2009, a trezit controverse și s-a ales și cu premiul Târgului de Carte din Leipzig – a apărut recent, în iunie 2016, la Editura Cartier, în traducerea românească a lui Alexandru Al. Șahighian.

 

Lucreția Bârlădeanu, Tunica portocalie, Editura Prut Internațional, Chișinău, 2016
 

 

Despre concetățenii noștri din nordul Bucovinei aflăm câte ceva din revista Glasul Bucovinei, redactor-șef Alexandrina Cernov, editată de Institutul Cultural Român.