Categorii

Parteneri

Nr. 3 (295),
mai-iunie 2020

Premiul literar VEaPLA (Visegrad Eastern Partnership Literary Award) este inițiat de către statele din Grupul de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) și își are ca scop punerea în valoare a unor creații literare de excepție semnate de autori originari din țările membre ale Parteneriatului Estic. Organizatorii proiectului VEaPLA își propun să stimuleze cooperarea între intelectualii din spațiul post-sovietic și din cel al țărilor V4, să sprijine personalități literare importante și să susțină idealurile libertății de creație.

 

Visegrad Eastern Partnership Literary Award is initiated by the member states of the Visegrad Group (Poland, Hungary, Czekia, and Slovakia) and aims to highlight outstanding works of literature written by authors originating from Eastern Partnership countries. The mission of the VEaPLA project is to stimulate cooperation between intellectuals from the post-Soviet and the V4 countries space, to endorse important cultural personalities and to support the ideals of cultural freedom.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Luna august, așa cum știm, e o perioadă sensibilă din punct de vedere politic, cultural și identitar în Moldova de la est de Prut.

 
imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Mi s-a întâmplat, acum vreo patru ani, să aflu cum acționează cenzura în democrație.

 
imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Cine nu-l știe sau n-a auzit de Ștefan Susai ar trebui să se încreadă mai mult în ideea că autorul, ca prezență fizică, este inseparabil de scrisul său, precum albia Prutului de apa pe care o mână la vale. E un bărbat înalt, zdravăn, cum se spune în Moldova, un urs (nu degeaba satul în care locuiește, aparținând comunei Miroslava, aproape de Iași, chiar așa se numește: Valea Ursului!). Debordează de o energie inepuizabilă și în ciuda aparentei sale masivități fizice e iute la trup și aprig la vorbă.

 
imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Doina Ioanid a renunțat de mai multă vreme la poemul scris sub formă de scară, apropiind poezia de proză și pe cale formală, dincolo de maniera descriptivă a stilului și apelul la memorie ca depozitar al poeticității.

 
imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Val Butnaru are o relaţie specială cu Vlad Plahotniuc. O luptă cărei i-a dedicat toate forţele şi mijloacele: Jurnal de Chişinău, Jurnal.md, Jurnal FM, Jurnal TV (cu emisiunea pe care a moderat-o personal de ani buni, „Cabinetul din umbră”). Consecinţa directă a acestui război personal a fost eliminarea din politică a oponentului său, care a luat calea pribegiei. După ce l-a asasinat politic, Val Butnaru îşi mai omoară încă o dată zeul (malefic) învins, de data asta zâmbind, într-o comedie literară.

 
imaginea utilizatorului Alexandru-Florin Platon

În cacofonia de opinii din spațiul public contemporan (de la noi și de oriunde), aprecierile care întrunesc un consens general sînt rarisime. În grupurile de pe internet, bunăoară, comunitatea de opțiuni și interpretări este evidentă. Ideile care trec „frontiera” și se bucură de o audiență mai largă aproape că pot fi numărate pe degete. Cu una, totuși, pare a fi toată lumea de acord: aceea că sîntem supuși, zi de zi, ceas de ceas, unui veritabil bombardament informațional căruia cu greu îi mai facem față.

 

Sechele
 
respirație grea
o simt tot mai aproape în spatele meu
mă chircesc toată și strâng geanta sub braț

 
imaginea utilizatorului Gheorghe Calamanciuc

supărate, comorile
 
De la un timp, comorile, supărate, mă ocolesc.
Ah, sufletului îi e urât de trunchiu-mi hazliu,

 
imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Nu vreau să contrazic pe nimeni, să polemizez cu nimeni. Pur şi simplu e o părere. Eu cred că Brumaru era în esenţa lui un om foarte angoasat, foarte anxios. Asta mi-au spus fotografiile sale, şi din copilărie, şi din adolescenţă, şi de la bătrîneţe, inclusiv cele în care rîde sau pare luminos. Asta mi-au spus şi multe, foarte multe texte.

 
imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Mă gândeam să pun de motto acestui (con)text ideea lui Cervantes: istoricii mincinoși să fie căzniți asemeni falsificatorilor de bani, dar mottoul s-a oferit să fie prelungit chiar la începutul tratării temei, eu, autorul, zicându-mi, dacă ar fi fost cum zice marele spaniol, istoriografia sovietică ar însemna un necrolog în foileton, interminabil.

 
imaginea utilizatorului Lucreţia Bârlădeanu

A început să-l construiască – încet și migălos – încă din copilărie. De atunci, din serile lungi de iarnă, când se depărta de frații și surorile lui și sta cu năsucul lipit de fereastră, privind zbenguiala fulgilor de nea și umbrele enigmatice pe care le țesea luna pe fața înzăpezită a pământului, sensibilitatea lui lucra deja la el. Când îl lua maică-sa în brațe, abia adormit, ca să-l culce pe lejanca caldă, Turnul începea, ușor, să prindă, în visul său, contur.

 

Le propunem cititorilor revistei Contrafort un dialog sau un mini-colocviu despre studierea și predarea literaturii, „portretul-robot” și provocările intelectualului umanist în formare, literatura română contemporană de pe ambele maluri ale Prutului, dar și despre criza pandemică, reacțiile de actualitate împotriva rasismului și dezbaterile pe marginea corectitudinii politice și nu

 
imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

Coincidența face să mă întâlnesc din nou, într-o perioadă estivală, la o distanță de patru ani, cu vocea unui scriitor pe care o prețuiesc pentru subiectivitatea asumată, pentru pasiunea și migala cu care își construiește și urmărește apoi personajele.

 

Spirit febril, direct interogativ, neîmpăcat, scriitorul Gheorghe Calamanciuc tatonează cu aceeași intensitate și implicare registrele poeziei, dramaturgiei, prozei scurte și ale romanului, publicisticii, resuscitând și arterele literaturii pentru copii din Basarabia prin piese pentru copii, dar și excelente miniaturi (cum ar fi, de pildă, cele adunate în volumul Vise cu Dumnezeu).

 

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, în parteneriat cu Editura Cartier, revista Contrafort, portalurile stiripozitive.eu, #diez.md – Știri pentru tineri, a inițiat, în data de 25 mai 2020, Concursul Național de Eseuri „Scriitori din localitatea mea”, adresat elevilor din toate ciclurile de învățământ.

 

Mă numesc Mădălina Bușan. Sunt chișinăuiancă get-beget, chiar dacă am rădăcini în nordul și în centrul țării. În luna martie, am împlinit 16 ani. Toți acești ani i-am trăit în capitală, în sectorul Botanica. De aici, și cunoștințele mele legate de orice colțișor al Botanicii. Învăț la Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-Prim” din sectorul Centru și fac zilnic naveta casă-școală, școală-casă. Am mulți prieteni la Buiucani și ne place să facem plimbări în parcul Valea Morilor.

 
imaginea utilizatorului Eugenia Bojoga

Între 14-17 ianuarie 2020, la Universitatea din Cádiz (Spania), s-a desfășurat cel de-al VII-lea Congres Internațional Eugeniu Coșeriu.

 
imaginea utilizatorului Marcel Gherman

Sunt evidente paralelismele între Testamentul politic al Cardinalului de Richelieu și Principele lui Niccolo Machiavelli. Deși scrise la distanță de un secol, ambele sunt niște texte cu valoare didactică dedicate unui conducător de stat desăvârșit.

 
imaginea utilizatorului Emilian Galaicu-Păun

Şi dacă
bobul de
mazăre
n-a fost
pus sub
saltea, ci
(încă din
născare!)
în carnea
fiecărei

 

Între atâtea necazuri, războaie, dezastre naturale, epidemii, uităm că mai avem (am avut?) și o viață normală, cu bucurii, întâlniri cu prietenii, plimbări cu mașina, vacanțe… Ciobanul din Săcele are un aer grav, dar liniștit, privește lumea cu o înțelepciune împăcată. Fata din Morlaca își etalează cu mândrie splendidul costum național, știe că va fi admirată. O femeie dintr-un sat de pe Someș acceptă să fie fotografiată în timp ce-și alăptează copilul. Trei săteni discută aprins, ca-n poiana lui Iocan.

 
imaginea utilizatorului Vladimir Bulat

În perioada anilor 1989-1990, am lucrat ca muzeograf debutant la Muzeul Național de Artă al Moldovei. Desigur, atunci nu se numea „național”, ci doar Muzeul de stat de Arte Plastice. Fiind deja un împătimit al artei medievale, am fost repartizat la secția de artă veche, avându-l acolo ca mentor pe restauratorul Vasile Negruță, unde am avut posibilitatea să văd, să studiez și să elaborez prima mea lucrare de curs la Facultatea de Istoria Artei, la Institutul de Arte Plastice din Kiev.

 

Marcel Gherman, noul redactor-șef, își propune să continue linia directoare a revistei Sud-Est cultural – artă, cultură și civilizație –, dar tinde să lărgească estuarul tematic spre lumea digitalului și artele muzicale. În această strategie mizează pe autori consacrați și pe atragerea unor colaboratori tineri, veniți din alte sfere ale artelor și din mass-media.

 

Arcadie Suceveanu, Cu grație, printre (pre)texte. Editura ARC, 2020